Tudor Artenie

“A furat, dar a făcut ceva treabă”, zice bărbatul care se uită atent la o fotografie dintr-un ziar obosit de atâta trecut prin mâinile celor din piață. Stăm pe o bancă, într-un oraș de provincie, și vorbim despre alegeri. Omul a lucrat într-o fabrică pe vremuri, acum e la pensie. Oricum, nu ar mai fi avut unde lucra, fabrica s-a vândut toată la fier vechi.

Se lasă seara în mica piață de beton dintre blocuri. Trag fermoarul la hanorac, omul strânge și el haina de mâna a doua, verde cu dungi. “Totuși, dacă a furat, nu e în regulă”, spune tot el. Nu întreb cu cine votează, ne stingem țigările și ne luăm la revedere. Parcă stă să plouă.

Oamenii par să aibă mâinile mai lungi, dar e doar o iluzie optică dată de umerii lăsați. Bărbații par bronzați, dar de aproape vezi că nu s-au ostenit să se bărbierească. La București circulă banul, important e să vrei să muncești. În provincie, lucrurile sunt mai ascuțite, sărăcia mai mare, magazinele second-hand mai multe.

“S-a săturat lumea de politicieni, dragă domnule”, îmi spune un profesor universitar. Îmi mai spune că, în opinia sa, corupția îndârjește doar într-o primă fază. După aceea urmează împăcarea cu situația. “Alienarea, dragă domnule”.

Profesorul zâmbește, dar zâmbetul e amărui-închis, mai mult un rictus. O spaimă care oscilează între mitul schimbării în bine și alienarea generală.

Croația  are 12 obiective înscrise în Lista patrimoniului universal UNESCO. Patrimoniul material cuprinde cetăți, biserici, orașul vechi  Dubrovnik etc. Pe lista patrimoniului imaterial găsim obiceiuri populare, muzica istriană (o cântare nobișnuită, pe un timbru special, cântare realizată parțial pe nas), un turneu cavaleresc, mai multe procesiuni dar gasim și: arta fabricării jucăriilor de lemn, producția de turtă dulce și dantelăria.

Jucăriile din lemn provin din zona montană croată. Ele sunt făcute de bărbaţi; sunt realizate din lemn de salcie, tei, fag şi paltin. Pictura jucăriilor este însă făcută de femei; flori și forme geometrice roșii, galbene şi albastre.

Turta dulce are adesea forma unei inimi, e împodobită cu sticlă colorată și e un amestec delicios de făină, zahăr și fel de fel de mirodenii.

Dantela era făcută în atelierele satelor de munte din zona Lepoglava. Cea din insula Pag se cusea simplu, cu acul, pe când cea din insula Hvar era îmbogățită cu fir de agavă.

Am găsit toate aceste minunății pe tarabele din centrul istoric al Zagrebului. Unele – în piața veche a orașului, pe lângă fructe și legume și vitrine frigorifice cu brânză țărănească. Altele, în centru, unde autoritățile au organizat un târg tradițional, unde pe o scenă se cânta muzică populară, iar în public patrulau soldați și cavaleri din Evul Mediu.

Un căluț pe roți costă 5,25 Euro, iar un fluture pictat, tot cu roți, cu un mecanism simplu care face aripile să se miște în timp ce e împins de un băț – 3,3 Euro. Destul de scumpe, dar sunt obiecte frumoase, handmade din totdeauna…

Târgul e plin însă și de alte obiecte tradiționale. Seamănă cu cele de la noi (nu cu cele făcute de chinezi și vândute de șmecheri prin parcări, sub brandul Dracula…). Mături, scaune, oale de lut, coșuri, butoaie, pălării, damigene, figurine de lemn, fluiere, ulcioare – tot ce vrei.

Și dacă tot e veselie în centrul Zagrebului, pe tarabe găsim rachiuri tradiționale – șliboviță, rachiu de miere, de pere, de roșcove chiar – și multe soiuri de vin.

Un călău în milocul pieței, sprijinit într-o secure uriașă, încearcă să fie fioros. Nu e, toată lumea zâmbește și se fotografiază cu personajul. Amestecul echilibrat de vechi și nou, de tradiție și modernitate, e o bucurie pentru fiecare.  Iar a călători înseamnă a fi mereu în afara razei de acțiune a necruțătorului asasin oficial…