Nu săriți să comentați sau să contestați înainte de a citi până la capăt acest text scurt. Iată faptele: la RNP Romsilva se organizează concurs pentru ocuparea postului de director general. Astăzi,19 februarie, numele și CV-urile candidaților ar urma să fie făcute publice. Consiliul de Administrație va analiza dosarele celor înscriși până pe 27 martie.
Într-o postare publicată pe 17 februarie pe propria pagină de Facebook, dra Diana Buzoianu, ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor, prezintă aceste informații despre acest concurs și – atenție! – comite o eroare nepermisă pentru un politician modern: invită la delațiune!
Dra ministru postează două adrese de email și încurajează „societatea civilă” să trimită „informații obiective și relevante care ar putea fi luate în considerare de Consiliul de Administrație al Romsilva în analiza proprie.” Adică, oricine are – sau crede că are – informații despre vreunul dintre candidați este invitat să le „toarne” în pâlnia ministrului USR.
Dra Buzoianu admite că „decizia finală aparține membrilor Consiliului de Administrație Romsilva, da. Dar această decizie va fi cu atât mai informată cu cât aceștia vor avea acces la cât mai multe date.”
Această „formulă de lucru” se numește delațiune și este o caracteristică a dictaturilor.
Delațiunile din perioada comunistă au umplut pușcăriile cu deținuți politici. I-au gonit din casele lor pe proprietari și au permis instalarea comuniștilor în acestea. Delațiunile au lăsat fără loc de muncă sute de mii de oameni pe care activiștii comuniști nu îi înghițeau. Nu știu dacă dra ministru știe, dar în comunism era pedepsită și „nedenunțarea” cuiva – mai ales membri ai familiei. Se făcea pușcărie și așa, și așa…
E posibil ca toți cei care scriu despre candidați să fie mânați de gânduri bune și să scrie lucruri exacte – de la faptul că fumează, până la descrierea unei pasiuni frumoase. Dar e la fel de posibil ca producțiile scrise furnizate de „societatea civilă” să fie pline de ură. Sau false. Cine decide ce e adevărat într-un denunț?
„Analiza dosarelor va dura până pe 27 martie, deci informațiile ar trebui trimise cu câteva zile înainte ca să poată fi, în mod rezonabil, și parcurse”, insistă dra ministru. Cum ar suna un email în care, înainte de nominalizarea ca ministru, premierul să fi cerut astfel de „denunțuri” și cineva să fi trimis un email în care spune că dra Buzoianu o admiră pe Ana Pauker?
Pe de altă parte, cum vor putea membrii Consiliului de Administrație să se sprijine în decizia lor pe o astfel de corespondență? Ei lucrează după lege și după o grilă clară. O să scadă din punctaj dacă un vecin al vreunui candidat nu e mulțumit de înălțimea gardului? Cine și cum decide dacă o delațiune contează într-un concurs de angajare?
Din păcate, reflexul drei ministru este comunist. Dumneaei crede că asta înseamnă transparență. Nu e!
Foto: Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ana Pauker (a doua din stânga), la Marea Adunare Națională a României din 1951. Din Colecția Online de Fotografii a Comunismului Românesc, #EA011, Cota 11/1951.
