De când cu pandemia, ne-am mutat la casa de la țară. Mă rog, mult spus „la țară”, că e la 35 de kilometri de București. În alte lumi, eram într-o suburbie liniștită, curată, într-o comunitate civilizată, fără manele și maidanezi. În România, o dată ce ai ieșit din Capitală, dai de cirezi de vaci, gunoi, case dărăpănate, peturi aruncate peste tot. Și, desigur, nicio țeavă de gaze. Sau de canalizare.
Read MoreDe ceva timp, posturile TV fac reclamă unui nou tip de capsule Lavazza. Din aluminiu, cu emisii zero de CO2. Asta pe fondul scumpirii fără precedent a energiei, de toate felurile și în toată lumea. Chipurile, pentru a salva planeta. E prima minciună sfruntată dintr-un lung șir de nemernicii „doi în unu” ce vor urma, prin care multinaționalele vor trece temeinic la greenwashing și brainwashing. Concepte diferite dar, iată, convergente.
Read MoreȚară, țară, globalizarea a eșuat!... Iată o propoziție care se aude tot mai des și mai tare. Reperul cel mai invocat: globalizarea nu a produs bunăstarea preconizată, ci a distanțat pătura celor foarte bogați de marea masă a populației, din ce în ce mai săracă, sub privirea nepăsătoare a actanților politici. Iar viitorul nu pare să aibă soluții…
Read MoreÎnainte de concertul de orgă, două mărturisiri. Prima, cu iz de autodenunț: de când cu lecțiile online, am luat și am dat studenților câte o scurtă pauză dedicată muzicii. Câte un pic de fado, un pic de flamenco, câte un pic de rock clasic, jazz sau bossa-nova. Ba, am încercat și muzică contemporană, începând cu cea mai „digerabilă” piesă a lui John Cage: celebra lucrare 4 minute și 33 secunde. O poate cânta oricine, la orice instrument (inclusiv la orgă), la orice oră, oriunde, fără riscul de a deranja pe cineva.
Read MoreÎn societățile tradiționale, înțelepciunea era la mare preț. Despre inteligență nici nu se prea vorbea, pentru că oamenii nu erau în competiție. Specializarea muncii a însemnat evoluție și inteligență. Inteligența s-a specializat și ea. Unii sunt mai buni la calcule. Alții se orientează mai bine în spațiu. Iar alții văd în spațiu și timp – fără a fi neapărat (și) înțelepți.
Read MoreÎnainte de a ajunge la Sancho... Petru Creția spunea că bunăstarea unei comunități e dată de o anume proporție a oamenilor cinstiți din acea comunitate. Dar depinde și de câți oameni echilibrați trăiesc în respectiva comunitate. Petru Creția nu a apucat vremurile de acum, dar le-a intuit cumva iminența.
Read MoreCând intri în cimitirul ortodox din Sfântu Gheorghe, vezi mormintele celor mai importanți oameni din oraș. Preoți, medici, profesori. Stâlpi ai comunității, cum ar veni. Un prieten doctor are mormântul undeva în vale, mai jos de biserică. Am fost acolo acum câteva zile și am văzut că a mai apărut unul. Nou-nouț, cu folia încă înfășurată pe cruce.
Read MoreMin heltinne, ca să fie clar, înseamnă „eroina mea” în complicată limbă norvegiană. Promisesem aici că voi face un serial cu eroinele mele. Doamna M. este a doua despre care scriu, după Daniela.
Read MoreDaniela e o eroină. Tot zic că fac un serial cu eroinele mele. Mă gândesc în fiecare zi la câte una. Femei care fie au luat-o de la capăt, pe un drum abrupt, fără balustrade. Care trag zi de zi pentru „ceva”, un ceva de neînțeles pentru mulți, dar care are sensul lui, mai ales dacă îi dai credit. Femei curajoase, bătăioase sau calme, în înțelepciunea și răbdarea lor cu noi. Și, dacă mă ține, am să fac un serial chiar.
Read MoreSorin Golea scrie poezie de când îl știu. Adică, de când avea vreo 16 ani. Citește mult, cântă, câteodată, la chitară, e jurnalist și scrie poeme de calitate. E ardelean, are o tihnă a scrierii pe care nu am mai întâlnit-o. E profund și așează cuvintele cu grijă în rostul lor. Vă invit să citiți aceste poeme, mă bucur că le găzduiesc aici. (Tudor Artenie) Cerând scuze iubirii jigodieprecum frigid un îngermort ne povestea - din caloar un ţigan, în ungurime, se-nfrupta.un câine alb venea şi-l răzbuna: - dar şi pe el, în ziduri, seara, un vânător îl împuşca. +…
Read More
Discutii