Skip to main content
Category

Texte

Polarizarea de grup. De ce ne radicalizăm?

Am scris despre groupthink. Apoi despre bandwagon. Adevărate capacane ale comunicării. Dar mai sunt capcane, merită să le descoperim.

Să spunem că eu cred că un politician e slab. Nu-l urăsc, nu cred că este întruchiparea răului. Mi-am făcut o părere despre el din ce am văzut și din ce am citit. O părere destul de proastă.

Apoi intru pe Facebook. Citesc o postare a cuiva care spune că politicianul e incompetent. Sunt de acord. Apoi mai citesc una. Și încă una. Cineva spune că nu poate fi doar incompetent, sigur are niște interese. Altul scrie că știe și care sunt interesele acelui politician și știe și cine îl controlează.

Continue Reading

Dacă toată lumea crede, trebuie să fie adevărat?

Aud destul de des un argument care, de fapt, nu este un argument: „Toată lumea spune asta”. Sau variantele lui moderne: „E plin Facebook-ul”, „Toată lumea vorbește despre asta”, „Ai văzut câte like-uri are?”

Ne place să credem că alegem singuri. Că citim, comparăm, judecăm și, la capătul procesului, luăm o decizie. Numai că lucrurile nu se întâmplă întotdeauna așa. Uneori, faptul că foarte mulți oameni cred ceva devine el însuși un motiv pentru care începem să credem și noi.

Fenomenul are un nume: bandwagon effect.

Continue Reading

Groupthink. Când grupul gândește în locul nostru

Groupthink și gândirea de grup în rețelele sociale

Există un fenomen interesant numit groupthink. Pleacă de la sintagma „gândire de grup”, dar e mai mult decât atât. Un prieten mi-a trimis definiția groupthink de pe Wikipedia. Și vă asigur că e foarte interesant acest concept.

Termenul a fost formulat în anii ’50 de William H. Whyte Jr. și studiat de psihologul american Irving Janis, fost profesor la Yale în anii ’70. Acesta a încercat să explice cum pot ajunge grupuri formate din oameni inteligenți, educați și bine informați la (aceleași) concluzii …proaste.

Continue Reading

N-a fost mineriadă. Oierii aveau probleme

N-a fost nicio mineriadă. N-au venit ciobanii să răstoarne democrația și nici nu au atacat instituțiile statului. Au venit la București pentru că aveau niște probleme și aveau nevoie de sprijin.

Numai că, până să apuce oamenii să spună ce-i doare, au apărut „experții” în citirea realității și etichetele: „ciobaniadă” și manipulare. AUR, Georgescu și extremism. Oameni aduși de cineva, împinși de cineva, folosiți de cineva.

Continue Reading

Paris și București. Două feluri de a înțelege statul

Emmanuel Macron a făcut ceva care, privit de la București, pare aproape exotic. I-a chemat la Élysée pe liderii principalelor partide și pe cei care se pregătesc pentru alegerile prezidențiale din 2027 la o întâlnire cu șefii serviciilor de informații, ai structurilor militare și de securitate.

Pe agendă: Rusia, Ucraina, Orientul Mijlociu. Atacurile hibride. Energia. Amenințările la adresa Franței. Adică: vreți să conduceți Franța? Atunci trebuie să știți ce știe Franța. Nu doar ce știe Macron.

Continue Reading

Inteligența artificială intră pe sub ușă

Mie îmi place inteligența artificială. O folosesc pentru documentare, căutare, verificarea și compararea informațiilor. Am un regim de slăbire pe care îl urmăresc cu AI, am găsit cu AI un ortoped de care am nevoie și am aflat cum să fac un update la hărțile din navigatorul mașinii. E un instrument extraordinar.

Văd însă că dezvoltarea AI îngrijorează. Se spune că inteligența artificială poate deveni periculoasă. Că ne poate omorî pe toți.

Continue Reading

Societatea neîncrederii

O dronă intră în spațiul aerian al României. Deschizi telefonul, laptopul, televizorul. Și afli că ne atacă rușii. Mai butonezi nițel: nu ne atacă rușii. Înțelegi mai întâi că drona a fost lăsată să intre, dar, de fapt, armata n-a fost în stare s-o doboare. Armata putea s-o doboare, dar n-a vrut.

Mai trec câteva minute și înțelegi că NATO ne apără. După aia înțelegi clar că NATO ne împinge în război. Sunt oameni care nu-s de meserie, dar știu sigur ce s-a întâmplat și îți explică în trei minute într-un filmuleț.

Continue Reading

Școala, statul, lumea. Trei linii paralele

Au venit rezultatele PISA. Stăm prost. Dacă vreți o consolare, nu suntem singuri. La citire și matematică au scăzut și copiii din multe țări dezvoltate. Tema educației îngrijorează peste tot.

Zilele trecute, la Arcuș, am moderat un workshop despre abandonul școlar. În jurul mesei erau profesori, directori, psihologi, primari din mediul rural. Oameni care cunosc copiii despre care noi vorbim, de obicei, în procente.

Continue Reading