Întrebare pentru românii din diaspora: este oare firesc să votezi fără să trăiești consecințele votului tău?
Voturile celor plecați din țară sunt considerate valide și se numără la fel ca voturile celor care trăiesc în România. Pare că democrația funcționează perfect. Deschiderea centrelor de votare peste hotare și alocarea de mandate parlamentare diasporei sunt considerate firești. Dar este oare firesc să votezi fără să trăiești consecințele votului tău? Precizez din capul locului că nu mă refer la românii plecați temporar din țară.
Au fost și sunt situații în care votul diasporei a decis competiția electorală – să ne amintim realegerea președintelui Băsescu din 2009. Sau, mai recent, votul de la europarlamentarele din acest an. „45,4% dintre alegătorii români care au mers la alegerile europarlamentare, pe 9 iunie 2024, în clădirea scundă din Walnut Avenue, Sacramento, capitala Californiei, au votat cu AUR. Pe locul 2 a fost S.O.S. România, partidul Dianei Șoșoacă, cu 13,64% din voturi”, scrie Cătălin Tolontan într-un articol pe HotNews.
Cât de democratică este participarea celor din diaspora la deciziile din țara în care ei nu mai locuiesc?
În principiu, democrația presupune, pe lângă o serie de drepturi și libertăți, și o serie de responsabilități. Responsabilități ale statului în relația cu cetățenii, dar și responsabilități ale cetățenilor – și nu numai în relația cu statul. În acest context, cetățenii aleg politicienii care să îi reprezinte, iar aceștia propun direcții de dezvoltare pe toate palierele vieții: sociale, economice, culturale etc.
Între cetățean și reprezentantul său ales există o relație directă. Simplificând lucrurile, cetățenii votează, apoi trăiesc cu deciziile luate de cei pe care i-au ales.
Nu același lucru se întâmplă în situația alegătorilor din diaspora. Ei votează, dar deciziile aleșilor nu le influențează viața în niciun fel. Dacă ei trăiesc, de exemplu, în Italia, viața lor e influențată de politicienii din Parlamentul de la Roma. Sau din consiliile localităților italiene, nicidecum de Parlamentul de la București.
O să spuneți că votează pentru cei rămași acasă.
Am mai auzit această explicație. Asta înseamnă că cei plecați nu au deloc încredere în cei care nu au plecat. O să mai spuneți că au dreptul să o facă pentru că sunt cetățeni români. Este adevărat, sunt cetățeni români, dar iată că în Sacramento cetățenii români care au votat ne serveau o garnitură de politicieni antieuropeni pe care cei de acasă îi creditează cu mult mai puține voturi. Iar cei de acasă trăiesc consecințele votului lor.
Ce e de făcut? Pare o decizie complicată și periculoasă pentru democrație, iar politicienii noștri sunt suficient de fricoși ca să nu „atace” această temă. În realitate, decizia este extrem de simplă și pleacă de la un principiu care nu cred că poate fi contestat: votează pentru tine, nu pentru mine!
