Am câțiva prieteni pe Facebook care spun că e important să fiu solidar cu actuala conducere a țării. Să fiu solidar cu noul președinte și cu premierul cel dur. Și să tac din gură, să nu critic prostiile pe care le fac. Cum să nu critic faptul că guvernul lucrează fără niciun plan real de reformare a statului și caută doar să acopere niște găuri? Și ca să le astupe, ia mai mulți bani de la oameni și firme private! De la cei care muncesc.
Cum să fiu solidar cu un președinte care în campania electorală a scris pe hârtie și a semnat, într-o emisiune de televiziune, că nu va mări TVA și guvernul său exact asta face?
Cum să fiu solidar cu un premier care acceptă decontarea panourilor cu mărețul ostaș în „slujba țării”? Adaug că și președintele are de „recuperat” de la stat niște zeci de milioane de lei donate de unii (?) ca să își susțină campania electorală. Și el îi va recupera tot de la noi… De ce aș fi solidar cu unii care decid să taie bani de la cultură și educație, apoi să se îndoaie sub Mistral, care, în cazul nostru, nu e un vânt puternic din nord, ci niște rachete care costă suficient cât să se țină, măcar de formă, o licitație.
De ce să fiu solidar cu unii care blochează contul firmei mele mici pentru o datorie de sub o mie de euro, dar se uită cu drag la listele ANAF pe care sunt firme care au datorii de miliarde de euro. Sunt datorii de vreo 84 de miliarde de lei. E drept, multe sunt ale unor coloși de stat aflați în colaps de mulți ani. Dar multe sunt firme mari, care merg, fac bani, nu plătesc taxe, dar nimeni nu le deranjează.
Nu înțeleg de ce aș fi solidar cu amantele, finii, amicii și interpușii care încasează mii de euro lunar din joburi la stat? Joburi în care au ajuns doar pentru că sunt amante, fini, amici sau interpuși ai cui trebuie? Poate că visătorii pot fi solidari cu niște partide care încasează sume uriașe de la noi ca să funcționeze. Eu nu pot!
Avem un stat condus de niște samsari cinici!
Nu pot să tac în fața tăcerii blegi a noului președinte sau în fața tăcerii complice a unor politicieni care ar trebui să controleze serviciile de informații. Politicieni care taie de unde pot, dar de la „speciali” – nimic. Cum să fiu solidar cu nemernicii care cu făcut din statul român un stat eșuat (cum a spus Iohannis)? Sau un stat disfuncțional (cum a spus N. Dan)?
OK, nu sunt solidar, dar ce pot să fac? Pot doar să scriu. Și să sper că oamenii onești din țara asta vor reuși cândva să se scuture de nemernicii care au încălecat-o. Că vom avea la un moment dat un guvern normal, nici „proeuropean” și nici de „aur”. Că partidele vor trimite în parlament oameni destoinici, nu proști, lași și lichele. Și că vom vota oameni, nu liste. Și că vom face din România o țară în care să te bucuri că trăiești. Până atunci, îmi declar lipsa de solidaritate cu vopsiții ăștia închipuiți! Niște samsari cinici care cred că românii sunt o marfă second-hand pe care o pot pune pe orice tarabă…
