Dl Cseke Attila, ministrul dezvoltării, susține publicarea listelor de datornici la bugetele locale. Domnia-sa susține că există „cel puțin șase state” membre ale Uniunii Europene care au acest mecanism.
„Gazetele de perete” nu înseamnă transparență.
„Gazetele de perete” cu datornicii la bugetele locale sunt forme de presiune psihică asupra unor oameni despre care publicul nu va ști, cu adevărat, nimic. Va ști doar că nu și-au plătit impozitul la casă, teren sau mașină și suma datorată. Dar nu va ști că poate omul a trecut printr-o perioadă grea, poate prin boală, poate prin șomaj. Poate a avut un deces în familie.
Sigur, „cavalerii transparenței” vor spune că poate e un nesimțit care nu vrea să plătească. Dar nici cuvântul acesta – „poate” – nu e un argument în favoarea dlui Cseke sau a dlui Bolojan. Pentru că e „poate da” sau „poate nu”.
Înfierarea cu mânie proletară, supunerea cetățenilor unei „judecăți populare” sunt, ca și delațiunea, instrumente de control ale dictaturii.
„Gazetele de perete” vin după instigarea la delațiune lansată de dra ministru USR de la mediu.
În procesul de selecție a viitorului director general de la Romsilva, dra Diana Buzoianu, ministrul mediului, instigă la delațiune! Dra ministru invită „societatea civilă” să trimită „informații obiective și relevante care ar putea fi luate în considerare de Consiliul de Administrație al Romsilva în analiza proprie.”
Dra Buzoianu e tânără, dar de la dl Cseke aveam alte așteptări. Pot înțelege că delațiunea e tentantă pentru progresiștii care nu au apucat comunismul. Ei au trăit doar vremurile devalizării frustrante a țării de către găștile de politicieni bine sprijiniți din umbră. E aproape normal să vrea răzbunare și să vadă în „lupta de clasă” un model social!
Dar dl Cseke știe mai multe despre trecut. Și mai știe că pentru neplata taxelor și impozitelor există ANAF, există direcții de taxe și impozite locale în primării. Și există și executarea silită.
Nu e nevoie de umilirea publică a nimănui. Cu atât mai mult de umilirea provocată de nepricepuții care au dat cu țara de gard.
Ambii miniștri încearcă, de fapt, prin aceste măsuri să controleze cât mai mult statul și societatea. În mod normal, s-ar cuveni ca guvernul să fie interesat de creșterea prosperității oamenilor, nu să se teamă de aceștia. Dar ei doar caută să-i stăpânească. Întocmai ca în comunism. Deocamdată, doar atât se poate!…
