Golan

Scriu acest text cu gândul la Mihai Creangă, redactorul-șef al României libere. Mentorul meu de atunci. E ziua lui. La mulți ani! Eram GOLAN în primăvara lui 1990. Pe iarba din fața Teatrului Național erau corturile cu greviștii foamei. Era seară, Piața se umplea de oamenii care veneau de la serviciu, de tineri, de familii care își țineau copiii de mână. Din difuzoarele de pe balconul Universității se auzeau cântecele lui Cristian Pațurcă. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Aici puteți asculta Imnul Golanilor și puteți vedea fotografii din Piața Universității. Am fost GOLAN la puterea a treia! La o măsuță…