Skip to main content
Tag

revolutie

Tudor Artenie
In Înțeleg

Pentru noi, a fost Revoluție. Pentru ei, a fost lovitură de stat (3)

Cât am locuit în București, aproape în fiecare an, în decembrie, am trecut prin Cimitirul Eroilor din București. Pentru că a fost Revoluție. Un cimitir ordonat, cu mormintele frumos aliniate, care începe din colțul Pieptănarilor și se termină în coasta Cimitirului Bellu. A fost Revoluție, iar Eroii Revoluției din 1989 se odihnesc azi lângă mari personalități ale neamului. Sunt în cimitire vecine. Lecția de curaj lângă lecția de istorie. Îmi pare rău că au fost ani în care nu am trecut pe acolo. De fiecare dată când vin aici, îmi amintesc de cântecul lui Cristian Pațurcă – Golan post-mortem.  Spun că…
Read More
Tudor Artenie
In Înțeleg

Pentru noi, a fost Revoluție. Pentru ei, a fost lovitură de stat (2)

La Revoluție. 21 Decembrie 1989. Pe treptele de la Teatrul Național. Treptele libertății mele.  Au trecut 35 de ani... Nu mai țin minte nici cum eram îmbracat, nici pantofii pe care îi purtam în picioare la Revoluție. Îmi amintesc paltonul maro cu inserții mici negre și pe care îl aveam din liceu. Abia împlinisem 25 de ani... Eram mic,  un fir de praf în mulțimea de pe treptele din fața Teatrului Național. Era seară și frig. Nu știam foarte bine cine sunt. Aveam douăzeci și cinci de ani, fusesem tipograf (linotipist de limba maghiară), apoi corector la România Liberă, iar de…
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Țigări comuniste într-o lume de chiștoace și fum

Intru la un supermarket, cumpăr niște lucruri, iar la casă cer țigări. Nu au Marlboro roșu scurt. Mă uit pe raftul desfăcut din spatele casierei și cer un pachet de țigări Kent lung. ”De doctor”, glumesc eu. ”Țigări comuniste”, răspunde casiera zâmbind. ”Cum comuniste?”, întreb nedumerit. Simt că încep să mă irit. „Așa le zic eu, pe vremea aia rezolvai multe cu țigări Kent”. Nu e în vârstă, nu a trăit mulți ani în comunism. Nu cred că știe ce spune. Cum te definești prin țigări? Iritarea mea crește. Nu știu exact ce mă enervează. Cred că asocierea acestor țigări…
Read More
Tudor Artenie
In Înțeleg

21 Decembrie 1989. România liberă. Plumb, arme și eroi

România liberă a fost mult mai mult decât un ziar... Amintirile se voalează în timp, dar senzațiile trăite atunci rămân vii. Memoria adună momente, imagini disparate, ca într-o peliculă ruptă și apoi lipită din bucăți. Nu mai țin minte tot, nu îmi mai aduc aminte numele tuturor. Încurc, poate, întâmplări din zile diferite. Tabloul zilelor Revoluției din 1989 e, azi, mai degrabă impresionist.
Read More
Tudor Artenie
In Observ

România degradată. Umbra generalului Vlad peste evacuarea Societății Timișoara

România părea că s-a scuturat de comunism în decembrie 1989. Morții, răniții și curajul Revoluției păreau să ne dea certitudinea că înapoi nu se mai poate. Dincolo de construcțiile politice, de scenarii și de „stările” și personajele sistemului de stat (și nu numai), societatea românească părea că privește înainte și spre vest. România începea un lung proces de vindecare.  Adevăr, iertare, reconciliere, înțelegere și înțelepciune.  Medicamente pentru un neam ce ieșise dintr-o epocă de grea suferință. Mai țineți minte? „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă”. Era gândul mărturisit public, era propoziția scrisă pe ziduri și pe frontispiciul ziarului-simbol al…
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

20 martie 1990. Târgu-Mureș. Amintiri din iad

20 martie 1990. Am mai scris despre evenimentele de atunci de la Târgu-Mureș. Am trăit acea zi acolo, ca trimis al ziarului România liberă. Am văzut groază, ură și sânge și am scăpat nevătămat doar printr-un miracol. Miracolul a fost o ușă de hotel rezistentă. 20 martie 1990. Primul meu zbor cu avionul. M-au sunat de la redacție foarte devreme, dimineața. Conducerea ziarului luase decizia să fiu trimis la Târgu-Mureș, să relatez despre manifestările  de acolo. Aveam 26 de ani și vroiam să fiu reporter adevărat. Cu siguranță, a contat și faptul că vorbeam maghiara. au trimis o mașină de la…
Read More