Skip to main content

Există în România politicieni care trebuie să câștige alegeri pentru a ajunge la putere. Trebuie să convingă sute de mii de oameni, să se bată cu adversarii, să suporte înfrângeri și să dea socoteală alegătorilor. Și există dl Varujan Pambuccian.

Dl Pambuccian este deputat din 1996. De 30 de ani. A supraviețuit tuturor președinților, premierilor, guvernelor și crizelor politice. Partide întregi au apărut și au dispărut. Unii lideri politici au ajuns la închisoare, alții au ieșit la pensie, iar mulți alții au căzut în uitare. Doar dl Pambuccian este tot acolo.

La alegerile parlamentare din 2024, Uniunea Armenilor din România, organizația pe care o reprezintă, a obținut 4.747 de voturi în toată țara. Patru mii șapte sute patruzeci și șapte! Cam cât populația unei comune mai răsărite.

Cu aceste voturi, dl Pambuccian a obținut al optulea mandat consecutiv de deputat.

Legal? Desigur. Legitim? Discutabil…

Constituția permite organizațiilor minorităților naționale să obțină reprezentare parlamentară în condiții electorale speciale. Este un mecanism gândit pentru protejarea unor comunități care altfel ar avea dificultăți să intre în Parlament.

Nu contest acest drept. Comunitatea armeană are o istorie remarcabilă în România și a dat acestei țări personalități importante. Dar de aici și până la transformarea reprezentării unei minorități într-un abonament parlamentar de 30 de ani este o distanță enormă.

Dl Pambuccian este perfect legal în Parlament. Numai că legalitatea mandatului nu înseamnă automat și legitimitate politică pentru orice rol pe care și-l asumă. Mai ales atunci când ajunge să participe la negocieri pentru guvernarea țării. Neînsemnatul domn Pambuccian devine astfel extrem de important.

Un mare negociator cu un electorat minuscul

Dl Pambuccian nu se mulțumește să reprezinte comunitatea armeană. Este liderul Grupului parlamentar al minorităților naționale. Și, în această calitate, îl vedem mereu la Cotroceni, la consultări, la negocieri, în fotografiile oficiale, alături de liderii marilor partide.

În decembrie 2024, dl Pambuccian a semnat acordul politic de guvernare alături de Marcel Ciolacu, Ilie Bolojan și Kelemen Hunor. În iunie 2025 a semnat un nou acord de coaliție. În septembrie 2026 i-a cerut președintelui Nicușor Dan să amâne desemnarea premierului.

Omul e important, are păreri despre majorități, guverne, premieri și viitorul României. Și nu doar păreri. Participă la decizii.

Firește, conduce un grup parlamentar, nu vorbește doar în numele celor 4.747 de alegători ai Uniunii Armenilor. Dar tocmai aici apare întrebarea: cum ajunge un parlamentar cu o asemenea bază electorală să fie unul dintre interlocutorii permanenți ai puterii?

Un lider de partid poate pierde sute de mii de voturi și poate dispărea din politică. Dl Pambuccian are nevoie doar de aceleași câteva mii pentru a rămâne în joc.

Dl Pambuccian este dovada vie a faptului că democrația românească este incredibil de solidă și de generoasă.

O carieră politică fără sfârșit

Dl Varujan Pambuccian nu a încălcat nicio lege. Dimpotrivă, problema este tocmai că legea permite asemenea situații. Oare de ce a fost inventată această reprezentare a minorităților? O fi fost concepută pentru a proteja identitatea unor comunități sau pentru a fabrica politicieni permanenți, bine plătiți, bine hrăniți și bine împinși în jocurile de putere?

În cazul lui Pambuccian, legitimitatea juridică este incontestabilă. Legitimitatea electorală pentru rolul de mare negociator al politicii românești este însă extrem de subțire. O să spuneți că are dreptul, și veți avea dreptate. Are și dreptul, are și stângul și, deși are o reprezentare mai mică decât acul de furnică, e mereu la datorie.

În România, unii candidează ca să ajungă la putere. Alții intră în Parlament pe ușa din dos. O ușă care, atunci când apare dl Varujan Pambuccian, se lărgește suficient ca să îi permită să intre nestingherit.

Foto cu AI

Comentează