Skip to main content
Category

Trăiesc

Tudor Artenie
In Trăiesc

Toate lucrurile au un sens! Manuscrisul tatălui meu a ajuns la mine după 37 de ani

Ca să vedeți ce vreau să spun cu chestia asta, că fiecare lucru are sens. Acum vreo două luni, primesc un mesaj pe messengerul paginii mele de pe Facebook. Un domn, Gicu Secelean, din Sita Buzăului, Covasna, mă întreabă dacă nu cumva sunt fiul scriitorului Vasile Artenie. Sunt, zic eu. Am de la nea Vasile, spune el, un manuscris pe care mi l-a dat în 1987. O carte...
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Zile cu însemnătate

Sunt acele zile în care îți amintești lucruri care te-au schimbat. Zile care s-au așezat pe tine și te-au îmbrățișat cu acea tandrețe pe care numai timpul o are. Nu o are mereu. Și e mai bine așa, pentru că altfel te-ai răsfăța prea mult la marginea vieții...
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

De ce să plătească toată țara gigacaloria din București? Nu e corect!

Gigacaloria trebuie plătită de cei care o consumă! Suntem în mod evident personaje într-un film cu fraieri. Fraieri din sate care se încălzesc cu lemne, dar plătesc gigacaloria celor din orașele mari. De ce nu și-o plătesc singuri? Nu pot, să închidă caloriferele! Nouă, fraierilor de la țară, cine ne subvenționează căldura din case? Nimeni. Iar de apa caldă nu prea putem vorbi în mediul rural. Boiler sau cazan pe sobă dacă vrei să te speli...
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Cei vii și morții. Călătorie la Sfântu Gheorghe

Sfântu Gheorghe este unul dintre cele mai frumoase orașe în care am trăit. Când revin acolo - acasă, cumva, deși nu am acolo decât două morminte - calc pe propriile mele urme. Am sentimentul că îi cunosc pe oamenii pe care îi văd pe stradă. Îi știu de când erau tineri. Sau văd tineri care par a fi copii unor oameni pe care i-am cunoscut. Știu străzile. Vorbesc maghiara cu plăcere și cu accent secuiesc. Beau palincă și cumpăr din piață slănină adevărată și cârnați. Mi se încarcă mintea cu amintiri. Da, sunt eu și sunt viu!
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

În fiecare zi, cineva ne iubește necondiționat!

Zi după zi, ne deșirăm căutând... Într-o zi, găsim o clipă bună, în altă zi - poate o bere bună. Sau o victorie. Sau o înfrângere rușinoasă. Suntem buni, suntem răi. Niciodată însă constanți în iubire. Ele însă ne iubesc în fiecare zi la fel. Au o desăvârșită încredere în noi. Știu că suntem buni. Pentru ele - suntem buni chiar și răi...
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Dragă domnule Iohannis, vă scriu ca să vă anunț că refuz să merg la vot pe 6 decembrie!

Am fost întotdeauna un cetățean corect. Mereu am fost la vot. Am fost și la Revoluție, dar nu am certificat, m-au căutat și minerii acasă atunci, când cu 13-15 iunie 1990. Noroc (bun) că nu m-au găsit. Am lucrat mult timp în presă, am luat niște premii de televiziune, am fost și corespondent în două războaie. Ca jurnalist, am stat trei luni în Transnistria (cred că știți ce este această bucată de pământ, chiar dacă nu ați vizitat Basarabia). Iar apoi am petrecut opt luni în Bosnia-Herzegovina (nu câteva zile, ca să fiu bine înțeles!). Am predat jurnalism și comunicare,…
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Budva. Prințesa sărmană și uriașul cu burta strânsă de o curea vigilentă

Budva e un loc în care muntele cade aproape de-a dreptul în Marea Adriatică. Spațiu mediteraneean, climă blândă, muntenegreni primitori. Unii spun că ar fi un fel de Monte Carlo al Balcanilor. Clima blândă, apa limpede și întâlnirea fericită dintre munte și mare ar putea fi o zestre chiar mai bună decât cea a prințesei de Monaco. Dar prințesa din Muntenegru are pantofii tociți, iar rochia de bal ascunde nebănuite tristeți.
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Ce poți să spui când îți moare un prieten?

A murit un prieten. M-a sunat un alt prieten și mi-a dat vestea. Vorbea șoptit, l-am înțeles greu. Informația s-a mișcat cu încetinitorul. Apoi am vorbit cu soția celui dispărut. Mi-a spus că a murit conștient, că ea a cumpărat prosoape și are pregătiri de făcut. Apoi mi-a mulțumit pentru telefon și a plâns puțin.
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Belgrad. După 25 de ani. Blândețea orașului rănit

Belgrad mi-a fost casă câteva luni bune în anii 1992 și 1993. Scriam despre războiul din Bosnia și făceam un fel de navetă între Belgrad și Sarajevo. Bosnia-Herzegovina, ca să fiu corect. Scriam la România liberă și transmiteam, aproape zilnic, prin telefon, reportaje la Radio Europa liberă. România era liberă, Europa era liberă, eu eram liber, șlibovița era liberă, țigările erau și ele libere. Toate erau libere, dar cu ce preț...
Read More