Skip to main content
Category

Trăiesc

Tudor Artenie
In Trăiesc

Trăiește simplu și fă ce îți place!

„Trăiește simplu...” Sună ca un îndemn bătrânesc. Ce înseamnă simplu? Când descoperi simplitatea? Eu cred că simplitatea e aproape, trebuie doar să privești atent în jur și să cauți să nu fii egoist. Ce înseamnă să trăiești simplu? Să faci ce îți place, să te îmbraci comod, să mănânci puțin și sănătos. Să ai grijă de hainele vechi și să îți faci bocancii de iarnă cu cremă... Și încă un milion de alte lucruri mici.
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Tomiță a plecat astăzi…

Tomiță a venit la noi acum 14 sau 15 ani. Nu mai știu exact. Avea câteva luni, era cenușiu și avea ochii albaștri și o zgardă pentru purici din plastic galben. Zgarda îi fusese pusă pusă când era mai mic, acum îl strângea. A intrat în curte, i-am dat zgarda jos și i-am dat să mănânce. Nu i-am găsit stăpânii, nu am știut niciodată de unde a venit, dar, după ce s-a săturat, Tomiță a început să toarcă și nu a mai plecat...
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Viața cu patru stenturi. Partea a doua

O lună mai târziu după instalarea primelor două stenturi, mă prezentam la clinică pentru următoarele două. Așa stabilise medicul, că urma să mai intervină o dată cu încă două stenturi. Dar intervenția* urma să fie mai ușoară. A fost mai ușoară. A intrat prin artera mâinii drepte. „Domnule Artenie, vestea bună este că acolo unde preconizam că va mai fi nevoie de două stenturi lucrurile s-au reglat. Nu mai este nevoie. Dar e nevoie în altă parte”, a spus medicul.
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Client pentru stenturi. Prima parte

De cinci luni, trăiesc cu patru stenturi în arterele coronare și au trecut aproape șase luni de când medicii mi le-au montat* pe primele două. „Domnule Artenie, ați avut un infarct frumos”, mi-a spus medicul care intrase în piept prin artera mâinii drepte. „Știți când l-ați făcut?”, a mai întrebat el. „Cred că da”, am răspuns încet. Mă enervasem cumplit într-o după-masă, am simțit cum îmi amorțește mâna stângă și mă durea pieptul. Îmi crescuse foarte mult tensiunea. M-am speriat și m-am dus la spital. Pe electrocardiogramă nu s-a văzut mai nimic. Nici pe ecografie. Am primit o pastilă și…
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Țigări comuniste într-o lume de chiștoace și fum

Intru la un supermarket, cumpăr niște lucruri, iar la casă cer țigări. Nu au Marlboro roșu scurt. Mă uit pe raftul desfăcut din spatele casierei și cer un pachet de țigări Kent lung. ”De doctor”, glumesc eu. ”Țigări comuniste”, răspunde casiera zâmbind. ”Cum comuniste?”, întreb nedumerit. Simt că încep să mă irit. „Așa le zic eu, pe vremea aia rezolvai multe cu țigări Kent”. Nu e în vârstă, nu a trăit mulți ani în comunism. Nu cred că știe ce spune. Cum te definești prin țigări? Iritarea mea crește. Nu știu exact ce mă enervează. Cred că asocierea acestor țigări…
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Ritmul. Ține ritmul sau dispari!

Ține ritmul
Ritmul? Care ritm? Cel din trafic? Al muncii? Sau ritmul zilei? Ziua seamănă tot mai mult cu o cursă. Nu, nu o cursă din aia în care te prinzi ca șoarecele. O cursă contra unui cronometru nemilos care îți cere să te încadrezi în timpul tot mai îngust. Și în spațiul tot mai strâmt...
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Nu murim decât o dată!

Și după ce murim, gata! Aici, pe Terra, viața merge mai departe fără noi. E drept, rămân câteva lucruri. Le adună cei rămași în cutii. Răsfoiesc fotografii vechi, acte uitate, nimicurile de pe noptieră. Unele lucruri au povești cunoscute. Altele sunt prea vechi... Trei cutii de plastic. Atât. Murim și rămân trei cutii, niște amintiri, o lumânare aprinsă în bucătărie.
Read More
Tudor Artenie
In Trăiesc

Sfântu Gheorghe. Acasă. Și un pic despre „Nora 2”, la Teatrul „Andrei Mureșanu”

Sfântu Gheorghe este unul dintre cele mai frumoase orașe în care am trăit. Am mai scris asta. Aici am copilărit, aici am terminat liceul. Am mai stat în Sfântu Gheorghe de-a lungul anilor, dar perioade scurte de timp. Acum 10 zile m-am stabilit din nou în orașul meu din secuime. Sper că pentru totdeauna. București e un oraș fățarnic; are vârfuri culturale superbe care se aplatizează în confruntarea cu nesimțirea. Iar despre satul din sudul capitalei în care am locuit ultimii ani nu am ce spune...
Read More