E limpede că Facebook a adus multă culoare în viețile noastre. Democratizarea comunicării face să ne întâlnim în fiecare zi cu texte, fotografii sau filme interesante. Cu opinii argumentate și cu informații de tot felul. Facebook poate fi asemuit cu o piață vie, colorată, plină de vânzători, produse și cumpărători. Vânzători și cumpărători pe care nu-i cunoaștem și pe care nu-i vedem decât virtual.
Există însă mai multe categorii de scriitori și comentatori de postări pe Facebook despre care nu știu ce să cred.
Unii parcă sunt în criză de identitate. Poate că în viața reală sunt oameni politicoși și bine-crescuți, dar în spatele tastaturii se schimbă radical. Devin emfatici, au accese de superioritate sau, mai rău, au un discurs plin de venin. Sau, adesea, combină cu succes cele două ipostaze. De multe ori, cu greșeli de gramatică sau, și mai rău, fără să cunoască sensul cuvintelor pe care le folosesc.
Am mai întâlnit pe Facebook scriitori și comentatori care suferă de solipsism. Ei sunt buricul pământului, ei sunt în centrul atenției. Câinele lor face o ghidușie, dar nici câinele, nici ghidușia nu contează; contează ei, proprietarii câinilor care fac ghidușii. Copilul lor ia note bune la școală, dar nu asta contează, contează că acel copil le aparține. „Eu” înainte de toate.
O altă categorie de persoane care ies în evidență sunt cele care fac bani din postări.
Se pot face bani în mai multe feluri. Unii, care au multe aprecieri, primesc bani direct de la Facebook. Au mulți urmăritori, iar ceea ce postează îi interesează pe oameni. Un ecosistem care pare în regulă. Iar dacă nu vă place un influencer, puteți să urmăriți un altul. E o piață mare, iar teme sunt nenumărate – de la turism la gătit, de la sport la reparații de autoturisme. E drept, sunt și influenceri care trăiesc copiind texte scrise de alții și postându-le la ei pe pagină, dar dacă îți dai seama de escrocherie, îi eviți.
Alții pretind că servesc diferite cauze nobile și cer bani. Spun că adună bani pentru diverse cauze și își pun IBAN-ul personal în postare. Unii au încredere în astfel de scheme, alții, printre care mă număr și eu – nu! Dacă e să fac o donație, apelez la o asociație despre care știu că e OK. Dar fiecare face cum crede.
Sunt mulți scriitori care dețin „adevărul absolut”.
Nu pot fi contraziși nicicum. Au stabilit deja că Nicușor Dan, de exemplu, e bun sau e rău. Sau că Donald Trump e rău sau e bun. Nu contează ce fac sau ce spun acești președinți. Diagnosticul e pus, nu se schimbă! Când e vorba despre politică, fotbal sau maghiari – spiritele se încing rău de tot. Oameni care au distribuit fotografii cu icoane sau care postează rugăciuni înjură cu talent și cu multă pasiune.
Facebook a adus multă culoare în viețile noastre, dar a adus și multă mizerie. În lumea digitală putem fi „altcineva”. Putem spune lucruri pe care în mod normal, în viața reală, nu le-am spune. Uneori mă gândesc că dacă Facebook ar fi o țară, cu siguranță ar fi una neguvernabilă.
