Zici că ne e foame de etichete. Punem etichete din toate pozițiile.
- Nu îți place candidatul nostru la președinție? Ești putinist!…
- Îți plac casele de lemn? Ești cu mafia pădurilor!…
- Crezi că numărul de urși ar trebui controlat? Ești un ticălos!…
- Vrei pace? Nenorocitule, trumpistule, putinistule!…
- Te întrebi ce vrea Macron? Ești prorus!…
Nu e nevoie de argumente, avem etichete.
E drept, multe etichete sunt lipsite de logică. Dacă nu îți place Nicușor Dan, dar îți place Elena Lasconi, tot putinist ești… Nu mai e timp de logică, ard degetele de nerăbdare să se manifeste pe touchscreen. Cu eticheta-n vârf de băț, semeția bate cultura. Ba, adesea e atât de agresivă persoana care împarte etichete, încât te aștepți să iasă din ecranul calculatorului și să te ia la palme.
Mai e ceva: etichetele sunt puse cu superioritate. O dată ce ai stabilit „adevărul”, ești cineva. Știți vorba veche: prostul, dacă nu-i fudul… Spălarea pe creier e dură, consecințele se văd, etichetele curg. Cândva se spunea „noi muncim, nu gândim!” Acum se pun etichete…
E drept, trăim pe muchie de cuțit.
Economia e în cap, facturile la utilități sunt cam mari. Mâncarea e scumpă. În fiecare zi, noi îmbătrânim și banii își pierd valoarea. Zilele sunt dominate de incertitudine. Miroase a neliniște peste tot. Ce va fi, ce vom face? Și distribuim postări despre război scrise de „corespondenți” din spatele tastaturii. Sau „analize” compuse de tăntici care copiază știri și le însăilează cu solemnitatea celor care ar face orice ca să iasă în evidență. Și ne simțim și noi un pic importanți. Socializăm, deci existăm! Citim și punem etichete!
Foto: pxhere.com
