Am fost întotdeauna un cetățean corect. Mereu am fost la vot. Am fost și la Revoluție, dar nu am certificat, m-au căutat și minerii acasă atunci, când cu 13-15 iunie 1990. Noroc (bun) că nu m-au găsit. Am lucrat mult timp în presă, am luat niște premii de televiziune, am fost și corespondent în două războaie. Ca jurnalist, am stat trei luni în Transnistria (cred că știți ce este această bucată de pământ, chiar dacă nu ați vizitat Basarabia). Iar apoi am petrecut opt luni în Bosnia-Herzegovina (nu câteva zile, ca să fiu bine înțeles!). Am predat jurnalism și comunicare,…
Read MoreÎnainte de a ajunge la Sancho... Petru Creția spunea că bunăstarea unei comunități e dată de o anume proporție a oamenilor cinstiți din acea comunitate. Dar depinde și de câți oameni echilibrați trăiesc în respectiva comunitate. Petru Creția nu a apucat vremurile de acum, dar le-a intuit cumva iminența.
Read MoreSuntem pe cont propriu, e clar! Spitalele se aglomerează, școlile se închid, dar nu și after-school-urile, totul se întâmplă online sau nu se mai întâmplă. Online, cine are internet. Cine are, să-i trăiască! Bulele de Facebook sunt încrâncenate, stau cu boturile deschise ca niște crocodili în fața prăzii. Suntem împreună, dar suntem separați bine. Suntem pe cont propriu!...
Read MoreLa comunicare se pricepe oricine. Ca la fotbal. Așa cum toți „scuipătorii de semințe” știu fotbal, toți „oamenii politici” știu comunicare. Sau presă. Mai toate domeniile sunt invadate de potlogari, mincinoși, neterminați și, mai ales, nepricepuți.
Read MoreStatul e în continuare slab. Slab, așa cum a fost în epoca marilor privatizări și în perioada aderării la UE. La fel de slab ca în timpul bătăliilor cu mineri sfârșite cu „pacea de la Cozia”. Iar acum, în pandemie, slăbiciunea statului român (când spun stat, mă refer la autoritate) se vede foarte clar.
Read MoreCând intri în cimitirul ortodox din Sfântu Gheorghe, vezi mormintele celor mai importanți oameni din oraș. Preoți, medici, profesori. Stâlpi ai comunității, cum ar veni. Un prieten doctor are mormântul undeva în vale, mai jos de biserică. Am fost acolo acum câteva zile și am văzut că a mai apărut unul. Nou-nouț, cu folia încă înfășurată pe cruce.
Read MoreO să indic numele acestui om la sfârșit. Dar nu-l spun. Nu-l cunosc, îl știu din ce scrie el prin diverse publicații de pe internet și din ce scrie pe Facebook. Pe Facebook suntem prieteni, dar chestiunea prieteniei aici e ciudată... Prin urmare, nu-l cunosc pe acest om, dar aș pleca cu el la război.
Read MoreDatele asta arată, că ne întoarcem la starea de urgență. Parcă am trăi într-un film prost. Un fel de „Pandemia se întoarce”. Un amestec de prostie, nesimțire, politicianism și proastă guvernare ne copleșește și deschide larg drumul virusului cu nume de bere mexicană. Parcă nu merităm nimic altceva decât o perpetuă stare de urgență. Sau, mai știi, poate doar asta merităm...
Read MoreContrast: polițistul cu genunchiul pe gâtul lui George Floyd și echipajul american care tot pe-atunci ajungea pe stația spațială. Tot contrast: trabucul ministrului de externe și vechitura de telefon a copilului de la țară prin care trebuie să participe la orele de școală online. Și încă un contrast: clanurile de grobieni tatuați cu burțile mari pe-afară și polițiștii care au ars într-o mașină puțin mai performantă decât un lighean. Cam așa arată lumea, nu credeți? O sumă de contraste izbitoare în caruselul fiecărei zile.
Read MoreÎncotro o luăm? După o grămadă de zile de stat în case și după două săptămâni de „relaxare”, cifrele arată că o luăm la vale. Producția industrială scade, numărul de angajați din industrie scade, turismul și cultura sunt la podea. Găsiți cifre aici, sunt de la Institutul Național de Statistică.
Read More
Discutii