Mai e nițel până să decidem soarta lumii. Ce îi dăm lui Trump, cum îl luăm la șuturi pe nea Vance, vicele din SUA, cum susținem Ucraina și îl batem pe dușman?!… Sau, invers! Mai e nițel până să stabilim că președintele României va fi ales așa cum trebuie, oricâte rânduri de alegeri vom anula pentru asta… Sau, invers! Și tot așa (sau invers!), până vom decide soarta lumii pentru că răspundem de ea.
Sigur, până să decidem soarta lumii, unii dintre noi trebuie să mai lucreze. Să plătească facturi. Să cumpere mâncare sau să-și plimbe câinii. Eu sunt din ăla care plimbă câinii, muncește un pic, plătește facturi. Cred că și voi, cei care citiți aceste rânduri, aveți familii și aveți grijă de ele. Dacă aveți și câini sau pisici (eu am și pisici), cu atât mai bine.
Ca orice om care stă în orașul-stațiune Covasna, mă plimb pe Valea Zânelor.
Am urcat de câteva ori și la Comandău. Dar mă plimb foarte des și în zona pârtiei de schi. Doi căței și niște păduri minunate – ce să vrei mai mult!?…
Ar trebui să merg mai mult prin județ. Sunt destul de static. Am noroc că pot lucra mult de acasă. Lumea s-a schimbat, comunic și lucrez online, iar când ies din casă, ies într-unul dintre cele mai faine orășele din România. Aici cade pădurea peste tine și se tratează suferințele inimii.
Văd și eu că lumea se schimbă. Citesc despre oameni cinici care pot fura bani din războaie și despre eroi care susțin războaie, dar nu se duc pe front. Înțeleg că unii vor pace cu orice preț, iar alții nu vor pace decât în anumite condiții. Mi se par ciudați și unii și alții: e greu să accepți condițiile puse de agresor și e greu să știi că au murit și mai mor oameni în război.
Cum ai putea influența mersul lumii?
Te poți gândi la multe când îți plimbi câinii pe Valea Zânelor. De exemplu, te poți întreba dacă ți-ai trimite fiul să lupte în război? Sau, formulat altfel, în ce război l-ai trimite? Și îmi aduc aminte secvențe din războiul din Transnistria și apoi de cel din Bosnia-Herțegovina și nu înțeleg cum poate cineva să-și dorească mai mult război, mai mulți morți, mai multe familii distruse… Da, războiul de apărare dus de Ucraina e unul drept. Dar și-ar trimite vreunul din curajoșii de pe Facebook fiul să lupte acolo?
Am stat în București 40 de ani. Am revenit în județul de unde am plecat pentru că e viața mai calmă aici. În orașul Covasna, infracționalitatea este aproape „zero”. Sunt și mașini electrice, și mașini normale, pe benzină sau motorină, dar și căruțe trase de cai. Ai și pădure, ai și internet, ai și magazine mai mari, dar ai și piață cu produse locale. Să tot trăiești!
Așa că mă gândesc ca până să decid soarta lumii pe Facebook, să trăiesc un pic.
Să mă gândesc la munții ăștia, să bântui prin județ, să lucrez, să scriu. Și să mă întâlnesc față în față cu oameni vii, nu cu avatarurile sau fotografiile lor. Să citesc știri serioase, să-i ignor pe nepricepuți și pe fanfaroni.
Văd și eu că lumea se schimbă, trecem printr-o interesantă revoluție digitală, se întâmplă lucruri mari în politica externă. Dar copiii se fac la fel ca întotdeauna și se țin de mână la fel. Pădurile sunt la locul lor, iar câinii se plimbă, civilizat, în lesă. Celor care vor să facă mai mult decât să scrie câte ceva, le spun că pot merge în excursie în Ucraina oricând. Există o stațiune de schi la câțiva kilometri de granița cu România care e deschisă și e plină. Am auzit o știre de acolo la Radio România Actualități. Stațiunea se numește Bukovel și era plină de oaspeți.
Iar cei care vor mai multă acțiune, se pot înrola… Dar dacă vreți doar să trăiți normal, nu vă duceți la război. Luați-vă un câine, e un prieten extraordinar.
