Primăvara lui 1990. Avorturile explodează în România. Statistici neoficiale vorbesc despre o cifră înfricoșătoare: peste 1,5 milioane de avorturi la cerere în 1990. Una dintre primele măsuri luate de guvernul condus de Petre Roman a fost liberalizarea avorturilor.
Între anii 1958-2014 au fost înregistrate peste 22 de milioane de avorturi. Încă o dată populația României.
Primăvara uciderii pruncilor nenăscuți venea după „înghețul” interzicerii întreruperilor de sarcină din vremea lui Ceaușescu.
Atunci, orice sarcină era monitorizată de stat, Securitatea avea agenți pe holurile maternităților, iar chiuretajele erau ilegale și aspru pedepsite. Medici, asistente, moașe sau vraci provocau întreruperi de sarcină în secret, în locuri ascunse și adesea cu prețul sacrificării mamei. Femeia nu mai putea să aibă copii sau chiar își pierdea viața. Crime numai bune de pus în cârca statului totalitar.
Primăvara lui 1990 a însemnat începutul unei creșteri galopante a avorturilor.
Din 1990 până în 2014, în România au fost înregistrate 7.883.735 de întreruperi voluntare de sarcină. Aproximativ 328.500 pe an, dar cu precizarea că primii ani de după Revoluție au fost ani-record. Triști. Găsiți cifre oficiale și statistici pe johnstonsarchive.net și pe wikispaces.com. Nu am găsit studii sau referiri la întreruperile de sarcină nedeclarate, iar legea nu cere clinicilor private să comunice situația întreruperilor către instituțiile oficiale. Mai mult, întreruperile realizate cu medicamente nu sunt înregistrate. În 1990 au fost înregistrate oficial aproape un milion de avorturi. Traduse altfel, cifrele spun că trei sferturi dintre copiii concepuți au fost uciși. O statistică amplă la nivel mondial găsiți aici.
În 2012, Organizaţia Mondială a Sănătăţii arăta că România are ce mai ridicată rată de avort din Europa: 480 de avorturi la 1.000 de naşteri. Altfel spus, aproape o treime din copiii concepuţi sunt avortaţi. Rata este de peste două ori mai mare decât cea medie din spațiul european. Totodată, România are şi cea mai mare rată a mortalităţii materne: 27 la 100.000.
Am asistat la un chiuretaj. O întâmplare, tot primăvara.
Primăvara lui 1990. Veniseră mai multe camioane cu ajutoare din Belgia pentru un spital dintr-o localitate mică din sudul țării. I-am însoțit pe belgieni, scriam la ziar. Directorul spitalului era ginecolog. Stăteam de vorbă cu doctorul la el în cabinet. A venit o femeie de vreo 35 de ani ca să facă avort. Doctorul mi-a dat o mască și halat și am asistat la operație. Femeia icnea puțin când instrumentele lungi, de metal, îi răscoleau corpul. Bucățele de carne însângerată poposeau într-o tavă albă de tablă. Femeia a zis mulțumesc, iar medicul a trecut-o într-un registru. Apoi mi-a spus: se duce la sapă, a venit primăvara și are de lucru.
Pe 25 martie 2017, adică primăvara aceasta, peste 110.000 de oameni au participat la Marșul pentru Viață.
Marșul pentru viață, 2017
„Potrivit învățăturii creștine, viața este darul lui Dumnezeu față de oameni care trebuie prețuit și protejat, în timp ce avortul este o crimă comisă împotriva unei ființe (persoane) nevinovate care nu se poate apăra. Omul se bucură de viață și de puterea vieții; are dreptul la viață, dar și responsabilitatea de a respecta această viață, de a o apăra în orice împrejurare, știind că, în existența istorică în trup, omul își pregătește participarea la Împărăția lui Dumnezeu” (fragment din comunicatul de presă al Patriarhiei Române dedicat acestui eveniment).
Manifestarea a fost îndelung dezbătută și criticată, bătălia din mediul online a fost aprigă. Surprinzător de mulți „intelectuali” au fost de partea uciderii pruncilor nenăscuți. Trendul – ca mersul la sapă!
Foto: mimimatthews.com, marsulpentruviata.ro, nytimes.com, Ziarul Lumina
