Skip to main content

La ce dracu’ mai votăm, dacă țara se conduce din joben?

Românii merg la vot, aleg partide, ascultă promisiuni, votează programe politice. După ce se numără voturile, dacă alegerile nu sunt anulate, se trece la o altă organizare a materiei politice. Una care ține de orice, numai de democrație – nu!

Uitați-vă la guvernul despre care se vorbește acum. Luca Niculescu, scos din jobenul Cotrocenilor, e desemnat premier de Nicușor Dan. Niculescu negociază un executiv cu 11 miniștri PSD și șase tehnocrați. Liberalii nu vor să intre în guvern, dar sunt dispuși să-l voteze. UDMR, la fel. USR refuză să susțină un guvern cu miniștri PSD. Iar AUR cere alegeri anticipate.

O formulă politică în care unii guvernează, alții îi instalează la putere și apoi se declară în opoziție. Un fel de nimic nu e ceea ce pare…

Continue Reading

Varujan Pambuccian. Mereu la putere, mereu pe ușa din dos

Varujan Pambuccian

Există în România politicieni care trebuie să câștige alegeri pentru a ajunge la putere. Trebuie să convingă sute de mii de oameni, să se bată cu adversarii, să suporte înfrângeri și să dea socoteală alegătorilor. Și există dl Varujan Pambuccian.

Dl Pambuccian este deputat din 1996. De 30 de ani. A supraviețuit tuturor președinților, premierilor, guvernelor și crizelor politice. Partide întregi au apărut și au dispărut. Unii lideri politici au ajuns la închisoare, alții au ieșit la pensie, iar mulți alții au căzut în uitare. Doar dl Pambuccian este tot acolo.

La alegerile parlamentare din 2024, Uniunea Armenilor din România, organizația pe care o reprezintă, a obținut 4.747 de voturi în toată țara. Patru mii șapte sute patruzeci și șapte! Cam cât populația unei comune mai răsărite.

Cu aceste voturi, dl Pambuccian a obținut al optulea mandat consecutiv de deputat.

Continue Reading

Trump gol, Europa îmbrăcată în ipocrizie

O statuie care îl înfățișează pe Donald Trump gol, acoperit cu foiță de aur, a fost expusă timp de trei zile, între 6 și 8 octombrie, în Parlamentul European, la Strasbourg. Autorul este sculptorul danez Jens Galschiøt. Expoziția a fost organizată la inițiativa europarlamentarului Per Clausen, reprezentant al stângii radicale daneze.

Europarlamentarii au dreptul să patroneze două expoziții culturale într-un mandat. Au nevoie doar de aprobarea chestorilor Parlamentului European. Regulile instituției interzic însă expozițiile ofensatoare sau provocatoare. Cineva a considerat că statuia lui Trump gol respectă aceste reguli.

Continue Reading

Cine naiba conduce țara asta? Aleșii sau umbrele?

O dată cu desemnarea lui Luca Niculescu au apărut și contestatarii săi. Unii, nume importante în societatea românească. De exemplu, profesorul Cristian Păun, de la ASE. Profesorul Păun spune că noul premier desemnat nu este deloc „diplomat de carieră”. Luca Niculescu este jurnalist de carieră. În diplomație a intrat printr-o numire politică, direct ambasador, fără să fi dat concurs pentru postul respectiv. Cu alte cuvinte, nu diplomația l-a dus spre politică, ci politica l-a dus în diplomație, scrie pe Facebook profesorul Păun.

Profesorul Cătălin Avramescu de la Facultatea de Științe Politice a Universității București merge mai departe. El notează, tot pe Facebook: „Este Luca Niculescu agent SIE? Explicați-mi cum un jurnalist oarecare, fără studii în științe politice/relații internaționale, fără nici o experiență academică sau administrativă, este în decembrie 2015 purtător de microfon în presă, iar în ianuarie 2016 ambasador la Paris. Asistăm cumva la o manevră mizerabilă a serviciilor secrete?”

Continue Reading

De ce Luca Niculescu? Va trece sau nu?

Luca Niculescu nu a fost parlamentar, primar sau ministru. N-a condus niciun partid și n-a câștigat alegeri. Până la 44 de ani a fost jurnalist.

Un jurnalist bun, dar din categoria jurnaliștilor de sufragerie. RFI, Digi24, politică externă, interviuri. Jurnalismul cu cămașă și cravată, nu cel cu bocancii în noroi. Nu spun asta peiorativ. E un jurnalism important, care te învață să vezi ansamblul și să înțelegi mecanismele puterii.

Apoi au venit Parisul, diplomația, MAE și OCDE. Sunt tot etaje de la care România se vede mai mult de sus.

Continue Reading

Teoria urmei. Ce rămâne după creatorii de zgomot?

Internetul a consacrat o meserie interesantă: omul care face zgomot. Nu face pantofi sau haine, nu proiectează poduri, nu descoperă medicamente și nici nu scrie romane. Doar se exprimă. De obicei, vorbește despre ceilalți. Despre ce-au făcut, ce n-au făcut și, mai ales, despre ce ar fi trebuit să facă.

Am scris în seria Capcanele comunicării despre groupthink, efectul bandwagon, polarizarea de grup, paradoxul Abilene și spirala tăcerii. Mai există însă o capcană, poate mai potrivită vremurilor noastre: confuzia dintre vizibilitate și valoare. I-aș spune, la recomandarea unui prieten sociolog, teoria urmei.

Dacă vorbește suficient de des și suficient de tare, începe să fie urmărit. Nu e nevoie de cultură sau competență, e nevoie doar de urmăritori. Dacă are mulți urmăritori, devine influencer. Dacă are și mai mulți, începe să câștige bani. Iar dacă lucrurile merg foarte bine, într-o bună zi poate ajunge să mănânce sarmale la Cotroceni.

Continue Reading

Bolojan a administrat, dar nu a construit

Ilie Bolojan a tăiat cheltuieli, a crescut veniturile statului și a redus deficitul. După 15 luni de guvernare, este însă mult mai greu de văzut ce a construit în loc și, mai ales, încotro vrea să ducă economia și statul român.

România avea nevoie de o corecție bugetară. Cu un deficit de peste 9% din PIB în 2024, continuarea politicii de până atunci nu mai era posibilă. Din acest punct de vedere, Bolojan a avut dreptate: statul trebuia să cheltuiască mai puțin și să încaseze mai mult.

Dar după 15 luni putem pune o altă întrebare: a reformat Bolojan statul sau doar a administrat o criză bugetară?

Continue Reading

Spirala tăcerii sau cum apare iluzia majorității

Am scris despre groupthink, despre efectul bandwagon, polarizarea de grup și, cel mai recent text, despre Paradoxul Abilene. Se conturează, fără să-mi fi propus neapărat, o mică serie despre felul în care ceilalți ne influențează judecata.

Ei, bine, mai este un mecanism interesant despre care merită să povestim. Se numește spirala tăcerii.

E o schemă care analizează situațiile în care unii oameni vorbesc foarte mult, iar alții, deși poate sunt mai numeroși, preferă să tacă. De ce?

Continue Reading

Siegfried Mureșan, liberalul cu reflexe progresiste

„Liberal” vine din latinescul liberalis, derivat din liber. Adică „liber”. Nu controlat, nu supravegheat.

Am citit cu uimire una dintre ideile din programul de guvernare al lui Siegfried Mureșan: ANAF ar urma să stabilească un „scor de risc pentru fiecare contribuabil”. Va folosi pentru asta informațiile din e-Factura, SAF-T, casele de marcat și declarațiile fiscale.

Există în jurul oricărei puteri o categorie de habarniști gata să facă propagandă pentru orice idee vine de sus. Astăzi, habarniștii îl împing în față pe Siegfried Mureșan și îl prezintă drept soluția modernă, europeană și reformatoare. Și spun că notele pe care le va da ANAF sunt semne de progres și digitalizare.

Nu sunt. Din această propunere ne privește un funcționar cu reflexe progresiste de control. Unul care pare să fi uitat sensul cuvântului „liberal”.

Continue Reading