Skip to main content

XENOFOBIA este cuvântul anului 2016

Am uitat prea curând de Hitler și de Stalin și de toate nenorocirile veacului trecut. Xenofobia. Lumea se hrănește cu ură și cu spaimă. Echipa de la www.dictionary.com a anunțat că a decis asupra cuvântului reprezentativ pentru anul acesta: xenofobia. Este cuvântul care descrie cel mai bine tema de celălalt, cel care e diferit de tine și pe care nu îl cunoști. Cuvântul a marcat puternic spațiul public și “conștiința culturală” a maselor. Frica, spun specialiștii, influențează puternic subconștientul și determină comportamentul uman. Întâmplările acestui an au dus la concluzia că anul a fost a  dominat de FRICA DE CELĂLALT.…
Read More

Două povești cu Sfântul Nicolae

În timpul vieții, Sfântul Nicolae s-a remarcat prin milostenia și grija sa pentru cei sărmani. Pentru noi, ortodocșii, Sfântul Nicolae este ierarhul care a participat la Primul Sinod Ecumenic din anul 325 și s-a opus lui Arie, cel care a negat partea îndumnezeită a lui Iisus Hristos. Dar Sfântul Nicolae este și personajul unor povești pline de farmec. Anul acesta, Moș Nicolae ne-a dăruit o carte: Viața Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, ocrotitorul și dăruitorul, apărută la Editura Meteor Press. Din această carte, vă spun și eu, pe scurt, două povești.
Read More

“Călătorii în centrul gândirii”, cu neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea

Neurochirurgul A.V. Ciurea a operat peste 23.000 de pacienți. Târgul de carte Gaudeamus a fost prilejul lansării unei cărți speciale pentru mine, o carte cu și despre ilustrul neurochirug și profesor român Alexandru Vlad Ciurea: “Călătorii în centrul gândirii”. Timp de aproape doi ani l-am “încolțit” pe profesorul Alexandru Vlad Ciurea cu întrebările mele. Despre copilăria sa, despre anii de școală, despre anii de facultate. Am vorbit despre  istoria neurochirurgiei românești, despre excelența în acest domeniu atât de delicat și atât de greu. Despre cazuri, despre operații, despre muncă. Despre studenți, medici tineri, rezidenți și alți profesori români sau străini. Despre străduință…
Read More

Ziua Națională ne găsește dezbinați și cu țara ruptă în bucăți

Până la instalarea regimului comunist, Ziua Națională se celebra la 10 Mai. La 10 Mai 1866, Carol I depunea jurmământul în fața Adunării Reprezentative a Principatelor Unite - Țara Românească și Moldova. Începea construcția României moderne, iar 10 Mai devenea Ziua Națională. Independența României a fost proclamată tot la 10 mai, în anul 1877. Regele Carol I (foto) a ales intenționat această zi pentru declararea independenței. Comuniștii au schimbat data Zilei Naționale. Printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri adoptată în 1949 au stabilit-o pentru 23 august. Ziua în care “am întors armele” împotriva Germaniei fasciste. “Omul nou” și orânduirea bolșevică…
Read More

Pui de baltă. Zagreb, Cravata și Vegeta

Am urcat în vechea cetate a orașului Zagreb. Străzi în pantă, înguste, case cu secole de istorie, caldarâm îngrijit. În unele zile port papion. Astăzi e una din zilele acelea... La Zagreb. Nu sunt singur, sunt cu prietenii mei croați, K. și M., și cu G., o colegă din București. Trecem prin singura poartă a cetății. În gangul porții, pe ziduri, epitafe de piatră pentru iubiri sfârșite. Pe partea cealaltă, înăuntrul cetății, pe zid, statuia unei fete spune drama unei Juliette, dar nu din Verona, ci de aici, din Zagreb. Puțin mai sus, la parterul unei case cu un cat se află…
Read More

Noapte de Zagreb cu lebede blânde

La Zagreb, printre lebede. Despre orgoliu, furie și reinventare. Lebede. Șervețele sunt împăturite ca niște lebede. Restaurantul e în centrul Zagrebului, la parterul unei clădiri de birouri ce se lungește de-a lungul unui bulevard lat, umbrit de castani viguroși. Frunzele au marginile tivite cu galben-roșcat. Nu se fumează, dar... există un salon la etaj. E loc și pentru păcătoși... Sunt cu doi amici croați. Încerc un rachiu de pere Williams. Un păhărel cât un degetar, subțire și rece. Mai fin decât ce avem noi în Ardeal sau maghiarii în Ungaria. Aromă discretă și tăria mai mult decât potrivită. Spui: ești idiot,…
Read More

Chișinău. Globalizarea sau geopolitica din porția de pelimeni

La Chișinău, la prânz, am mâncat, pentru prima dată în viața mea, pelimeni. Un fel de colțunași cu brânza sau carne, fierți bine, peste care bucătarul a turnat un polonic de smântână. Nu e un restaurant clasic, e un "împinge-tava" mare, cu multe feluri de mâncare, plasat lângă mai multe clădiri de birouri și mall-uri din Chișinău. Internetul spune că e o mâncare rusească. Așa o fi, dar nu contează, e bună și caldă și ieftină. Sub doi dolari porția. Orice oaspete evaluează mâncarea (rusească, în acest caz) în monedă americană. Dolarul e valuta forte, așa că "traduc" în dolari…
Read More

Zagreb. The Broken Relationship Museum

Muzeul Relațiilor Făcute Praf (The Broken Relationship Museum - nu știu cum e în croată) e o instituție unică în Europa. O găsiți în Zagreb. Aici sunt expuse obiecte-simbol ale unor despărțiri. Lângă fiecare obiect - un puc de hochei, o carte despre Bob Dylan, o mașinuță de tablă, un topor - e scrisă povestea unei despărțiri. Toporul a făcut bucăți mobila cuiva care a lipsit de acasă suficient de mult încât să se despartă de partener. În fiecare zi, o piesă de mobilier se făcea țăndări. Când a venit după mobilă, nu mai era nimic întreg. Acum, toporul e…
Read More

Zagreb. O bere de noapte și o plăcută complicitate

De la Munchen am zburat la Zagreb cu un avion mic, Bombardier.Un fel de autobuz cu aripi. Așa se zboară din țările mari către țările mici - cu avioane potrivite ca mărime... Aeroportul din Zagreb apărea minuscul în noapte după cel bavarez. Am venit cu treabă, mă așteaptă M., un coleg croat. Cam un sfert de oră de la aeroport până în centru. Cel mult  o jumătate de oră. Zagreb îmi amintește de Timișoara. Străzi largi, clădiri monumentale, dar nu înalte. Se simte influența austriacă. Asfaltul e drept, dungile de pe șosea se văd bine în bătaia farurilor. - Hai…
Read More

Alegătorul român – între mit și alienare

“A furat, dar a făcut ceva treabă”, zice bărbatul care se uită atent la o fotografie dintr-un ziar obosit de atâta trecut prin mâinile celor din piață. Stăm pe o bancă, într-un oraș de provincie, și vorbim despre alegeri. Omul a lucrat într-o fabrică pe vremuri, acum e la pensie. Oricum, nu ar mai fi avut unde lucra, fabrica s-a vândut toată la fier vechi. Se lasă seara în mica piață de beton dintre blocuri. Trag fermoarul la hanorac, omul strânge și el haina de mâna a doua, verde cu dungi. “Totuși, dacă a furat, nu e în regulă”, spune…
Read More