Skip to main content

Lumea noastră și lumea lor. Tinerii – între Quora, gaming și paleografie

Lumea universitară s-a aliniat la start. S-au animat azi orașele mari. Fete aranjate și băieți cu n modele de jeanși merg cu căștile în urechi și cu diverse stări și atitudini spre noul an. “Viitorul” țării, la o întindere de mână de noi, palpabil și frumos. Printre ei, și fiul meu. Este greu de descris lumea lui și a celor ca el. E și mai greu să le smulgi dezinteresul pentru ceea ce noi numim țară, tradiție și alte concepte pe care noi (încă) le avem și ei le-au pierdut undeva între școala generală și liceu. Când nu au mai…
Read More

Sibiu. Încă o călătorie în centrul gândirii

În jur de cincizeci de oameni la Sibiu, la lansarea cărții „Călătorii în centrul gândirii”. O carte cu și despre neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea. Orașul se înfiora sub răsuflarea toamnei, Piața Mare găzduia CibinFest, într-un cort uriaș cânta o trupă de germani în panataloni scurți de piele, o mare de oameni bea bere și mânca ciolan de porc afumat, fiert și dat la cuptor. Și a fost și o prezentare de carte - „Călătorii în centrul gândirii”, apărută la Editura Minerva. Lansarea de la Sibiu a „Călătoriilor în centrul gândirii”, a cincea de la apariția cărții, s-a petrecut în Sala Franz…
Read More

Canapeaua generalului, banii și puterea

Canapeaua face parte din istoria noastră recentă. Generalii, barosanii, vedetele, pițipoancele, poporul - toată lumea are canapea. De pe canapeaua sa, fiecare vede ce poate - podeaua, tavanul, televizorul. Se vede că DNA cercetează corupția. Se vede că SRI a informat și despre corupție. „O anumită parte a presei” ne spune că DNA e o „portocală” și că SRI e un SRL. Cealaltă „parte a presei” spune că bandiții au pus mână de la mână și au otrăvit portocala. Sistemul e stat în stat, statul e o noțiune teoretică. Păpușa blondă de pe canapea încinge și mai mult atmosfera. Care…
Read More

La început de an școlar, laudă muzicii, profesorilor de muzică și muzicienilor!

Am avut în școala generală doi profesori foarte buni de muzică (d-na Obreja și d-l Teofil, căruia îi spuneam „Pufuleț”). Lor le mulțumesc mult mai des decât altor dascăli. Fără dăruirea, bucuria și exigența cu care își făceau meseria nu aș fi putut acum să mă bucur nici eu de absolut orice fel de muzică. Inclusiv de cele „3 minute și 30 secunde”. Aceasta e singura piesă de poate fi cântată de o orchestră compusă de 100% afoni (sper să fi stârnit curiozitatea celor ce nu știu despre năzdrăvăniile compozitorului american). Compozițiile lui John Cage nu trebuie trecute la capitolul…
Read More

Oedip, versiunea PowerPoint. Sau lungul drum de la prêt–à–porter la ready-to-weare

Oedip. Cu Oedip a început festivalul George Enescu. O fi bine, o fi rău, vom vedea. Nu e cazul sa ne pronunțăm acum pentru că din experiment în experiment mergem mai departe. Direcția în care mergem e o problemă reală, dar ne vom dumiri altădată. Cuvântul ce descrie cel mai bine această versiune a capodoperei Oedip a lui George Enescu ar fi austeritate. Austeritatea lucrului făcut strict pentru drum ( era să scriu pe vapor, dar nu e cazul, chiar dacă e vorba de filarmonica londoneză). Fără decor, fără costume, fără lumini, fără o minimală teatralitate. Teatralitatea a înlocuităpe alocuri…
Read More

Kaufland, Odorheiu-Secuiesc. O manipulare cât o porție de mici. De Ziua Limbii Române ați auzit?

Kaufland, Odorheiu-Secuiesc. Un „patriot” lovește inima nației cu o demonstrație trasă de păr. Filmulețul pe care l-a făcut cu o cameră montată la brâu (și pe care l-a și editat - sâc!) a devenit subiect al unei dezbateri mai stupide decât accentul ardelenesc al unui bucureștean sadea. Povestea de la Kaufland, Odorheiu-Secuiesc, a aprins brusc patriotismul cititorilor revistei Kaufland. Iar câțiva ziariști care citesc exclusiv postări de pe Facebook au luat foc și ei. Dacă aveam vreo spaimă că maghiarii vor fugi cu Ardealul în cârcă, m-am liniștit. Acest lucru nu se poate întâmpla. Avem români viteji, iar istoria va…
Read More

Litoral. Mare, nisip, voci pe plajă. Copii. „Să mă săruți dulce-dulce…”

Litoral. Locul unde se mută oamenii vreme de câteva zile vara. Vârstnici, adulți, tineri, copii. Femei mai mult plinuțe decât suple, bărbați mai mult burtoși decât musculoși, adolescenți nemulțumiți, copii mici care plâng ușor și râd la fel de ușor. Sandviciuri la pachet, bere la pahar de plastic, colace și saltele colorate. O lume multicoloră, un freamăt nesfârșit, o mare limpede și liniștită. Să mă săruți dulce-dulce până la sânge, dar să fie pe litoral! Cântecul invadează plaja la fiecare zece minute. Complicat sărutul pe litoral, pe plajă mai ales. Dacă nu te-ai umplut tu de nisip după ce te-ai…
Read More

Biserica și asaltul „atoateștiutorilor”

Biserica e din nou subiect pentru prima pagină. După oribilul scandal Pomohaci, a venit povestea, la fel de urâtă, a Episcopului Hușilor. Două cazuri grele care, fără îndoială, au zdruncinat instituția și i-au afectat imaginea. Cazuri care au cerut reacție imediată din partea conducătorilor bisericii. Biserica Ortodoxă Română a reacționat conform propriului statut, iar atitudinea acesteia a fost publică. Pornind de la situația creată, Sfântul Sinod a luat o serie de decizii legate de Statutul BOR și Regulamentul autorităților canonice disciplinare şi al instanțelor de judecată, mai ales privitoare la examinarea acuzaţiilor (sesizărilor), cercetarea şi judecarea ierarhilor. Biserica a aprobat retragerea…
Read More

Cât costă „dezamăgirile” unui fost șef al FBI? Din ce bani plătește Puiu?

Urmăritul general Puiu Popoviciu, miliardar condamnat la șapte ani de închisoare, are un avocat mai mult decât celebru: Louis Freeh. Dl. Freeh este fost judecător federal și fost șef al FBI. Adică, un bun cunoscător al legilor americane și un la fel de bun cunoscător al secretelor poliției secrete. Acum a apărut public și în România. Tema lui: salvarea lui Puiu, un erou al timpurilor offshore și nu numai. Cum îl salvează? Simplu, desființează actul de condamnare. Pe scurt, despre un fost șef al FBI Louis Freeh a devenit șeful temutei instituții în mandatul de președinte al lui Bill Clinton. A…
Read More

Firma lui Relu se numește Engeko (onoare). Relu e netransformat!

Relu e liber, e bogat și nici nu s-a transformat! E ca o manea. Freamătă a jale, mărturisește, recunoaște, plânge, se confesează, divorțează. Și ține banii! A făcut nițică pușcărie, apoi Relu a ieșit de după gratii cu averea intactă și cu onoarea (Engeko) nevătămată.   Relu a fost și el junior. A înțeles cuvântul Engeko și afacerile imobiliare Era pe vremea când era tânăr deputat. Coatele îi erau încă ascuțite, privirea țintea numai în sus. Ca să capete experiență, la finele lui martie și începutul lui aprilie 2009, Relu a participat la o sesiune ONU tocmai la Nairobi, în…
Read More