Puiu nu mai e printre noi. Soarele răsare de la răsărit, codul roșu bântuie țara, toate celelalte lucruri sunt la locul lor. Dar Puiu nu mai este! Nu e ca și cum am jeli la o înmormântare. E chiar mai rău de-atât. Plecarea lui Puiu a lărgit golul imens în care simțim că ne aflăm, l-a făcut (încă o dată) vizibil. Cu durere în suflet, am scris această scrisoare cu valoare de requiem. Cuvântul acesta, requiem, înseamnă altceva decât v-ați putea grăbi să credeți, dragi paznici ai trecerii lui Puiu printre noi și printre voi. Mai ales printre voi - ca…
Read MoreCând spui pensii speciale te gândești la oameni speciali. Oameni care își pun viața în pericol atunci când sting incendii, care își riscă existența pe câmpurile de luptă, care prind teroriști sau criminali. Care salvează vieți. Oameni cu un bagaj de cunoștințe, curaj și onoare pe care le pun în slujba noastră. Oameni care lasă în urma lor ceva, o „urmă” a ceea ce au avut special și ne-au dăruit nouă. În curând, purtătorii de uniforme de orice fel nu vor mai avea parte de pensii speciale. Știind acest lucru, copacul ființei naționale se scutură temeinic, iar trese și uniforme…
Read MoreVară fierbinte, poftești la o răcoreală. Eu am ales un alt fel de scaldă, tematică. Se numește greenwashing și explic mai jos termenul. Dar, înainte de a trece prin apa de vară, mi-am amintit o strofă dintr-o poezie a lui Romului Vulpescu. Ar putea fi un motto. În fiecare zi ne batem joc De păsări, de iubire și de mare, Și nu băgam de seamă că în loc Rămâne un deșert de disperare. Despre ferma urbană, un trend imposibil La sfârșitul primei luni de vară - iunie - am participat la conferința anuală a regiunilor de dezvoltare din Uniunea Europeană.…
Read MoreCam două ore faci cu mașina de la Astana la Karaganda. Aproape 200 de kilometri, spre sud, prin stepa kazahă. Un ținut întins, drept, peste care cerul se așează ca un clopot. Drumul e bun, aproape pustiu. Stepa îți creează un acut sentiment de singurătate. Florile stepei Lagărele de la Karaganda Aici, în Karaganda, au fost cele mai mari lagăre de prizonieri din cel de-al doilea război mondial: Spassk nr. 99, Balhaș nr. 37, Jeskazgan nr. 39. Au fost 24 de lagăre, dar documente despre acestea nu mai există. Cel mai mare a fost Spassk, singurul despre care există registre.…
Read MoreAstana a devenit capitala Kazahstanului la sfârșitul lui 1997. La șase ani după declararea independenței față de URSS, Nursultan Nazarbaev, președintele republicii din stepa Asiei Centrale decidea mutarea capitalei de la Alma Ata la Astana. Astana, spectacolul urban din inima stepei Aeroportul nu e nici mare, nici spectaculos. De la Frankfurt sau de la Istanbul zbori aproape șase ore. Te aștepți și în continuare la un peisaj post-sovietic, cenușiu, trist și vechi. Nu-i așa. O dată ce ai pătruns în oraș, perspectiva se schimbă. Știi că ești într-o parte a lumii care îți e puțin cunoscută, auzi vorbindu-se rusește și…
Read MoreZiua Mondială a Creierului se celebrează, de patru ani, la 22 iulie. Este parte a unei campanii de conștientizare a decidenților politici din întreaga lume. „Afecțiunile neurologice lipsesc în mare parte din agendele naționale și internaționale de sănătate", a declarat, acum patru ani, dr. Raad Shakir, președintele Federației Mondiale de Neurologie (WFN). Ziua Mondială a Creierului coincide cu ziua în care a fost înființată această federație, în 1957. Câteva informații despre creierul uman De Ziua Mondială a Creierului se cuvine să trec în revistă câteva lucruri despre evoluția acestui organ. Unele informații poate sunt mai puțin cunoscute. Pe altele, poate…
Read MoreEticheta, la școală, era un dreptunghi mic de hârtie lipit pe hârtia albastră a caietului. Un mic detaliu cu nume, prenume, clasa. Un semn pentru o identificare corectă. Ca la magazin; produsele nu pot exista fără etichete. Iubim eticheta. Ne dăm în vânt după etichete. Mereu grăbiți, le înghițim pe nemestecate. Creatorii lor își freacă palmele de bucurie. Stânga de dreapta, pentru că stânga ține cu oamenii, iar dreapta ține cu banii. Sau dreapta de stânga, pentru că dreapta crede în forța fiecăruia, iar stânga în solidaritate. Contează, desigur, și de unde te uiți la etichetă. Poți fi în magazin,…
Read MoreScriu acest text cu gândul la Mihai Creangă, redactorul-șef al României libere. Mentorul meu de atunci. E ziua lui. La mulți ani! Eram GOLAN în primăvara lui 1990. Pe iarba din fața Teatrului Național erau corturile cu greviștii foamei. Era seară, Piața se umplea de oamenii care veneau de la serviciu, de tineri, de familii care își țineau copiii de mână. Din difuzoarele de pe balconul Universității se auzeau cântecele lui Cristian Pațurcă. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Aici puteți asculta Imnul Golanilor și puteți vedea fotografii din Piața Universității. Am fost GOLAN la puterea a treia! La o măsuță…
Read MoreScrisoarea despre călătoria la Vatican începe așa: Când Iisus I-a spus lui Simon să Îl urmeze, acesta L-a întrebat: Și ce vom face? “Vom schimba lumea”, a fost răspunsul. Statuia Sfântului Petru Ceva mai târziu, când Simon devenise deja Petru și, alături de alți 11, făcea parte din grupul apostolilor, Hristos le-a spus: “În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea”. Mărturii ale acestei biruințe le găsim peste tot, dacă avem ochi să le vedem. Iar unul dintre simbolurile fabuloase ale credinței puternice, dar și ale puterii credinței, este Basilica Sf. Petru din Vatican. Locul unde este înmormântat…
Read MoreAm mai scris despre viața la țară. Mă repet. Scriu un fel de „viața la țară se întoarce”. Ca în filmele cu Chuck Norris, când eroul se întoarce și împarte pumni și picioare altor „răi”. O aventură care nu se termină, așa cum nu se termină dialogul din mijlocul drumului dintre șoferul de camion și cel de pe combină. S-au oprit, fiecare pe sensul său de mers. Sunt cabină lângă cabină, motoarele se aud în ralanti, dialogul e lung și important. Îl invoc pe Chuck Norris și monștrii de pe șosea se despart. Mă abțin, nu apăs claxonul. Îi arunc…
Read More
Discutii