Skip to main content

Pădurea, între clișee și adevăr

Pădurea. „Defrișări. Inundații. Industria lemnului pusă pe butuci. Trei hectare de pădure dispar în fiecare oră”.  Tot atâtea clișee, în spatele cărora se ascund himerele unui trecut în care toate erau controlate și în bună ordine, o realitate fizică mult mai complexă, dar și una virtuală, de-a dreptul periculoasă. Pădurea. Scurt desfășurător al evenimentelor. În 1991, retrocedăm maxim un hectar de pădure pentru fiecare familie ce a deținut o bucată din „pădurea națională” înainte de 1948. Puzzle-ul a fost îngreunat de la bun început de o prevedere legală menită a simplifica lucrurile: pădurile vor fi retrocedate, de preferință, pe vechile amplasamente.…
Read More

Evocare. 31 martie este mereu ziua lui Nichita

Evocare. Am crescut cu versurile lui. Cărțile lui Nichita se deșirau de atâta citit. Volumul „11 elegii” era favoritul tatălui meu. Când eram adolescent îmi plăceau „În dulcele stil clasic” și „Belgradul în cinci prieteni”. Și „Clar de inimă”. Am învățat câteva poeme pe dinafară, ascultam vrăjit „Emoția de toamnă” a lui Nicu Alifantis. Amintiri cu poezie. Iată una dintre ele. EVOCARE (Ea era frumoasă ca umbra unei idei) Ea era frumoasă ca umbra unei idei, a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzândă şi plângândă…
Read More

Primăvara. Chiuretaje și gălăgie

Primăvara lui 1990. Avorturile explodează în România. Statistici neoficiale vorbesc despre o cifră înfricoșătoare: peste 1,5 milioane de avorturi la cerere în 1990. Una dintre primele măsuri luate de guvernul condus de Petre Roman a fost liberalizarea avorturilor. Între anii 1958-2014 au fost înregistrate peste 22 de milioane de avorturi. Încă o dată populația României. Primăvara uciderii pruncilor nenăscuți venea după „înghețul” interzicerii întreruperilor de sarcină din vremea lui Ceaușescu. Atunci, orice sarcină era monitorizată de stat, Securitatea avea agenți pe holurile maternităților, iar chiuretajele erau ilegale și aspru pedepsite. Medici, asistente, moașe sau vraci provocau întreruperi de sarcină în secret,…
Read More

Fina demarcație dintre profesionist și ticălos

Profesionist. Pe 26 martie 1993, The New York Times (un cotidian al satului global în care trăim) a publicat pe prima pagină o fotografie emblematică pentru foametea ce bântuia atunci în Sudan: un vultur ce pândea o fetiță numai piele și os, care se târa spre un centru de ajutor. Premiul Pulitzer pentru un profesionist care a relaționat cu un vultur. Pentru acea fotografie, Kevin Carter a primit Premiul Pulitzer în acel an. La trei luni după aceea s-a sinucis, mâncat, din interior, de remușcări. În loc să fi ajutat cumva biata copilă, a pândit să facă o poză bună.…
Read More

20 martie 1990. Târgu-Mureș. Amintiri din iad

20 martie 1990. Am mai scris despre evenimentele de atunci de la Târgu-Mureș. Am trăit acea zi acolo, ca trimis al ziarului România liberă. Am văzut groază, ură și sânge și am scăpat nevătămat doar printr-un miracol. Miracolul a fost o ușă de hotel rezistentă. 20 martie 1990. Primul meu zbor cu avionul. M-au sunat de la redacție foarte devreme, dimineața. Conducerea ziarului luase decizia să fiu trimis la Târgu-Mureș, să relatez despre manifestările  de acolo. Aveam 26 de ani și vroiam să fiu reporter adevărat. Cu siguranță, a contat și faptul că vorbeam maghiara. au trimis o mașină de la…
Read More

Lansare de carte și entuziasm. Povestea unei călătorii la Craiova

Lansare de carte. Acesta era evenimentul pentru care am luat trenul de Craiova la prima oră a dimineții. „Călătorii în centrul gândirii”, cartea cu și despre neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea se pregătea de întâlnirea cu publicul oltean. Am trăit o zi frumoasă și se cuvine să mai scriem și despre lucruri frumoase. Tren spre lansare N-am mai călătorit demult cu trenul. Am ajuns în ultimul moment, mi-am luat bilet de la conductor și când m-am așezat pe banchetă am întins mâna instinctiv spre centura de siguranță. Am și scris despre asta pe Facebook și am primit o mulțime de like-uri și…
Read More

15 martie. Despre toleranță, istorie și prietenii mei maghiari

15 martie e o zi numai bună pentru a te gândi la toleranță. Toleranța este un mod de a trăi. O opțiune simplă, pentru că nu ai nevoie de studii ca să fii om de omenie. Zâmbetul sau lacrima nu au o limbă a lor. Ne-am născut într-un loc și într-un neam pentru că așa a vrut Dumnezeu, nu pentru că așa am ales. 15 martie 1848 este ziua în care a început revoluția maghiară. După demonstrații și lupte în Buda și Pesta și după proteste în multe alte localități, guvernatorul imperial a acceptat cele 12 revendicări ale maghiarilor (traducerea mai…
Read More

Ziua celor 40 de Sfinți Mucenici

Cei 40 de Sfinți Mucenici au trăit pe vremea împăratului roman Licinius (308-324). Erau soldați în armata romană și erau creștini. Nu erau doar romani, erau și greci, și armeni. Făceau parte din Legiunea Fulminata (a XII-a), care era staționată în Armenia. Licinius a prigonit creștinii, iar cei 40 de soldați au fost puși de guvernatorul Armeniei să se închine la idoli. Ei au refuzat. Atunci au fost închiși și bătuți cu pietre. Pentru că nu s-au lepădat de credința lor, au fost condamnați la moarte prin îngheț în Lacul Sevastiei. Rugându-se, gheața s-a topit, iar apa lacului s-a încălzit.…
Read More

Călători fragili printr-o lume aspră

De fiecare dată când ajung la Aeroportul Henri Coandă mă cuprinde un dor de ducă. Îmi plac aeroporturile. Spațiile sunt luminoase și neliniștite și mă fac să mă gândesc cât de aproape sunt orașele lumii. Și cât de aproape suntem unii de alții. Călători sau nu. Veseli sau nu. Sunt la Sosiri, o aștept pe mama unei prietene. Soțul ei a fost diagnosticat cu o boală grea. Femeia vine din Italia, muncește acolo. Prietena mea e la spital, cu tatăl ei, și-a luat liber de la serviciu, copiii, doi băieți în primii ani de școală sunt la o altă prietenă,…
Read More

Gadgeturi? „Gadgetăria” salvează sau omoară omeni(re)a?

Gadgeturi?... Din curiozitate, pentru a-mi lămuri niște concepte-cheie precum bioeconomia sau economia circulară, am început să citesc la modul serios scrierile lui Nicholas Georgescu-Roegen, românul nostru despre care vorbim atât de rar. Au fost două ”fitile” ce mi-au aprins această curiozitate: profunda dezamăgire produsă de producția hollywoodiană numită  pompos Sfârșitul istoriei (a mult-prea-celebrului Francis Fukuyama, un guru al neoliberalismului, rămas undeva la jumătatea drumului spre Freud) și vizionarul filmului produs de Leonardo di Caprio după ”o scurtă istorie a progresului”, carte  publicată de Ronald Wright în 2005. Georgescu-Roegen a revoluționat atât de mult economia încât imensa majoritate a economiștilor i-au…
Read More