Skip to main content

Trăiește simplu și fă ce îți place!

„Trăiește simplu...” Sună ca un îndemn bătrânesc. Ce înseamnă simplu? Când descoperi simplitatea? Eu cred că simplitatea e aproape, trebuie doar să privești atent în jur și să cauți să nu fii egoist. Ce înseamnă să trăiești simplu? Să faci ce îți place, să te îmbraci comod, să mănânci puțin și sănătos. Să ai grijă de hainele vechi și să îți faci bocancii de iarnă cu cremă... Și încă un milion de alte lucruri mici.
Read More

Tomiță a plecat astăzi…

Tomiță a venit la noi acum 14 sau 15 ani. Nu mai știu exact. Avea câteva luni, era cenușiu și avea ochii albaștri și o zgardă pentru purici din plastic galben. Zgarda îi fusese pusă pusă când era mai mic, acum îl strângea. A intrat în curte, i-am dat zgarda jos și i-am dat să mănânce. Nu i-am găsit stăpânii, nu am știut niciodată de unde a venit, dar, după ce s-a săturat, Tomiță a început să toarcă și nu a mai plecat...
Read More

Viața cu patru stenturi. Partea a doua

O lună mai târziu după instalarea primelor două stenturi, mă prezentam la clinică pentru următoarele două. Așa stabilise medicul, că urma să mai intervină o dată cu încă două stenturi. Dar intervenția* urma să fie mai ușoară. A fost mai ușoară. A intrat prin artera mâinii drepte. „Domnule Artenie, vestea bună este că acolo unde preconizam că va mai fi nevoie de două stenturi lucrurile s-au reglat. Nu mai este nevoie. Dar e nevoie în altă parte”, a spus medicul.
Read More

Client pentru stenturi. Prima parte

De cinci luni, trăiesc cu patru stenturi în arterele coronare și au trecut aproape șase luni de când medicii mi le-au montat* pe primele două. „Domnule Artenie, ați avut un infarct frumos”, mi-a spus medicul care intrase în piept prin artera mâinii drepte. „Știți când l-ați făcut?”, a mai întrebat el. „Cred că da”, am răspuns încet. Mă enervasem cumplit într-o după-masă, am simțit cum îmi amorțește mâna stângă și mă durea pieptul. Îmi crescuse foarte mult tensiunea. M-am speriat și m-am dus la spital. Pe electrocardiogramă nu s-a văzut mai nimic. Nici pe ecografie. Am primit o pastilă și…
Read More

Țigări comuniste într-o lume de chiștoace și fum

Intru la un supermarket, cumpăr niște lucruri, iar la casă cer țigări. Nu au Marlboro roșu scurt. Mă uit pe raftul desfăcut din spatele casierei și cer un pachet de țigări Kent lung. ”De doctor”, glumesc eu. ”Țigări comuniste”, răspunde casiera zâmbind. ”Cum comuniste?”, întreb nedumerit. Simt că încep să mă irit. „Așa le zic eu, pe vremea aia rezolvai multe cu țigări Kent”. Nu e în vârstă, nu a trăit mulți ani în comunism. Nu cred că știe ce spune. Cum te definești prin țigări? Iritarea mea crește. Nu știu exact ce mă enervează. Cred că asocierea acestor țigări…
Read More

Acum 31 de ani începea războiul din Transnistria

Transnistria e o fâșie de pământ din stânga Nistrului care aparține, administrativ, Republicii Moldova. Dar numai teoretic. În realitate, Transnistria s-a autoproclamat republică, iar orașul Tiraspol a devenit capitală. „Transnistrenii” au dreptul la cetățenia rusă, iar forța acestei „republici” o constituie faptul că găzduiește pe teritoriul ei Armata a 14-a a Federației Ruse. Autoritățile locale sunt supuse Moscovei și militează împotriva apropierii Basarabiei de România și de Europa. Regiunea are aproximativ jumătate de million de locuitori. Sub o treime din aceștia s-au declarat moldoveni sau români la recensământul din 2004. Cei mai mulți sunt ruși și ucraineni. Câteva repere ale unei istorii tragice…
Read More

Despre cei cei care se pricep la toate

Adică, despre foarte mulți dintre noi. Știm, chiar dacă nu avem studii. Chiar dacă nu am citit nimic altceva decât postări pe Facebook. Când am ajuns în București, un prieten ardelean mai în vârstă mi-a spus să fiu atent la una din expresiile favorite ale locuitorilor capitalei: „dacă-ți spun eu?!...” EU! Un argument suprem care nu putea fi combătut nicicum. Argumentul celor care nu se pricep la nimic, dar atacă decisiv orice domeniu.
Read More

Ritmul. Ține ritmul sau dispari!

Ține ritmul
Ritmul? Care ritm? Cel din trafic? Al muncii? Sau ritmul zilei? Ziua seamănă tot mai mult cu o cursă. Nu, nu o cursă din aia în care te prinzi ca șoarecele. O cursă contra unui cronometru nemilos care îți cere să te încadrezi în timpul tot mai îngust. Și în spațiul tot mai strâmt...
Read More

Nu murim decât o dată!

Și după ce murim, gata! Aici, pe Terra, viața merge mai departe fără noi. E drept, rămân câteva lucruri. Le adună cei rămași în cutii. Răsfoiesc fotografii vechi, acte uitate, nimicurile de pe noptieră. Unele lucruri au povești cunoscute. Altele sunt prea vechi... Trei cutii de plastic. Atât. Murim și rămân trei cutii, niște amintiri, o lumânare aprinsă în bucătărie.
Read More